Calotescu Nicolae

Ce mult te-am iubit Și cât m-a durut Când am văzut târziu Că numai tu erai fântâna În care sufletul se ascundea Pentru-a găsi lumina Ce mult te-am iubit Și tu nu ai știut Și eu nebun Nu am

Sfere Una interioară alteia Se cuprind Ultima Cea mică Cuprinde și se cuprinde În sufletul tău Cum pot ajunge Să-l eliberez de sine Cum pot ajunge Iubirea mea La tine?

O frunză cade Purtată de vânt Și desenează Curbe curate În aerul rece De toamnă târzie... Era iubirea noastră Fără să poată știe Că va atinge pământul MoartăZdrobită de o

Jarul din ochii-ți căprui În părul blond se răsfrânge Și-mi arde mâinile În care ți-am întins inima Să-i furi bătăile Una cate una De gură-ncet s-o-apropii Mărgeanul lor să-i fure Viața și

Vrei să smulgi firul de iarbă Să-l poți apropia de gură Și nu-ntelegi de ce te doare Când vrei să-l smulgi din glie Al tău să fie… Eu sunt sub glie Și are firavă rădăcina În inima ce nu

Incearca sa atingi Inima durerii din tine Ti-am daruit o soapta De iubire… Coboara treptele sufletului Cate una Incet si delicat Incearca sa atingi Inima durerii din tine Cu sarutul cules

Iți este mersul ușor și lin Pare că nu atingi pământul Parcă pășești cu gândul Iar ochi-ți de ciută Umbriți de rouă Privesc în mine…prin mine Nu am altă iubire nouă! Cum pot ajunge la

Singuratatea Este atat de profunda Incat ochii nu pot Sa mai vada lumina Este alba si cruda Cu secunde incremenite Si pulsul oprit Cuvintele zdrobitoare De coardele vocale Nu mai tasnesc

Cauta-ma iubire In blocul de gheata Ascuns sub sanul stang La care din nefiinta Nu pot sa mai ajung… Cauta-ma bine Cu buzele fierbinti Poate din tine vei scoate Gandurile adanci Cu care

Iubirea ne dăruiește viața Suntem chiar fructul viu Al primului sărut Atunci când destinul ne-a zâmbit Chiar dacă a venit târziu Sărutul lavă fierbinte Ne leagă mințile Departe de trup Au

Caută-mă iubire Cu buzele flămânde Caută-mă în albastrul ochilor Caută-mă după ei Doar știi că sunt ai tăi… Caută-mă iubire În sufletul tău Și-n lacătul inimii Ce-n august A fost ferecat

Ochii-ți sunt aprinși Amestec ciudat de iubire și ură Din ei săgeți țâșnesc Raze de soare... lumină pură Pe cruce să mă pună De ce nu vezi că-n suflet Port povară și cruce sunt Eu însumi…doi

Lacrima o primim în dar Când ochii se deschid Și văd prima lumină Ne cuprinde în ani Ingemanată cu iubirea Ne schimbă destinul Prin ea putem avea și nemurirea Dacă în suflet am putea

Vei ține minte Rugul de zmeură Care-și întinde către noi Fructele roșii frumoase Ca buzele tale Acoperite de rouă Prin care parfumul răzbate… Și am în minte gânduri de păgân Când

Am în suflet notele de violă Ale șoaptelor tale Ce mă-nvăluie cu mâinile două Lumina ochilor tăi Căldura razelor de lună nouă Nebunia culorilor Ce izvorăsc din violă Și buzele zdrobite în

A răsărit lângă cruce Plăpând și nesigur Cireșul Îndrăgostit de durerea inimii mele Și ani i-au trebuit Să-i dăruiască puritatea florilor sale Gând de iubire pentru tine Durere cuprinsă-n

Mă văd pe mine Din palmele tale întinse Nu ințeleg De ce ochii mei sunt la tine De ce ei văd Că ai iubire fără mine? De ce îi strângi Și vrei în suflet să-i păstrezi Doar două

Mă aplec să-ți sărut Mâinile Mă aplec să-ți sărut Ochii Mă aplec să-ți sărut Gura. Mă aplec și-mi frâng Sufletul Nu mai sunt să-ți pot simții Sărutul Din mine-a mai rămas Doar

Plângi… plângi Și spală ochii de durerea În ei cuprinsă Ce în cuvinte nu poate Să mai fie prinsă… Îți amintești De cupa de lumină Din care culegeai săruturi Că nu puteam să mai

Cuprinde în palme Inima durerii din tine Să fie ofranda iubirii Pentru mine Sunt tot ce ai și-ți locuiesc În suflet… Cuprinde în palme Inima durerii din tine Amintirea de azi și de

Ai buzele arse…crăpate de dor Nu mă poți găsi. Să fiu al lor Ai vrea să plângi și lacrimi nu-s În ochii care dor Au mai rămas frânturi De gânduri Ce stau în genunchi De ce mai vrei iubirea

Tu nu știai că orizontul Este albastru Iar cerul senin îl poți găsi Î n ochii mei Și n-ai stiut să prinzi cu-n zâambet Durerea iubirii… zăvorâtă-n ei De ce mai plângi acum Când sufletu-ți de

Þi-am dăruit o salbă Secunde-ngemănate Pe linia vieții-nșirate Cuprinsă la gât Să le simți pe fiecare Sunt clipe de iubire adunate Fac parte din noi Le-am trăit… ale noastre-s toate În

Firul verde de iarbă L-am zmuls Și l-am zdrobit în palme Glia să fie goală Și să o doară… Dar eu… ce-aș face Daca destinul Te-ar zmulge din mine Ce ar fi viața fără tine? O glie arsă de