Poezii

O frunză cade Purtată de vânt Și desenează Curbe curate În aerul rece De toamnă târzie... Era iubirea noastră Fără să poată știe Că va atinge pământul MoartăZdrobită de o

Sfere Una interioară alteia Se cuprind Ultima Cea mică Cuprinde și se cuprinde În sufletul tău Cum pot ajunge Să-l eliberez de sine Cum pot ajunge Iubirea mea La tine?

Sfere Una interioară alteia Se cuprind Ultima Cea mică Cuprinde și se cuprinde În sufletul tău Cum pot ajunge Să-l eliberez de sine Cum pot ajunge Iubirea mea La tine?

Aș dori să nu vreau Să te cuprind Să nu te am numai pe tine În minte și în gând Să-mi vând sufletul Bucată cu bucată Un preț mai bun Să pot obține Ca palmele să-mi umplu Cu arginți Să pot

Fără îndoiala tu ești un crin Cuvintele nu-ți pot cuprinde Frumusețea Și-n sufletul cuprins de dor mă-nchin În vaza lui îți pun tandrețea Să aibă hrană și lumină Și lacrimi să-i ude-n vis

Aș vrea să îmi cufund Ființa În ochii tăi Dar nu mai ai putere Să mă topești in ei Zidul de lacrimi Ne desparte Și viața mea a

Frumusețea ta Îmi taie respirația Trebuie să-mi țin ochii închiși Să nu fie arși De lumina zâmbetului tău S-o păstrez în suflet mereu. Frumusețea ta Îmi taie respirația Universul intreg

L-am rugat pe Dumnezeu În genunchi Să scoată iubirea din mine Să o smulgă...de ea să nu mai știu Trupul să rămână fără iubire Pustiu... L-am rugat pe Dumnezeu În genunchi Să scoată iubirea

Poate ai nevoie de mine De ochii mei Albastrul lor să fie Bastonul alb al orbului Prin el să vezi lumina Și drumul greu din tine Să fie doar speranța Că vei găsi o cale Să vezi din nou

Știam că sunt al tău Când brațele firave Liane mă strângeau Încet de piept să mă apropii Să îmi șoptesti cu drag “Acum mă ai pe mine” Privește-n ochii mei iubire “Acum mă ai pe mine” De

Þi-ai vândut sufletul Pentru un ban de aramă Cu el nu poți cumpăra Mai mult de o dramă Sau nu știai când palm-ai strans Și i-ai simțit răceala Că ți-ai vândut Sufletul pierdut Pentru un

Covorul verde ne desparte Și brațele ce-ntind Nu pot de tine avea parte Covorul verde ne desparte Eu văd doar albul rădăcinilor Din moarte Tu ai in față viața E verdele ce ne desparte.

E foarte simplu Să-mi arăți cu palma stângă Pământul Care mă cheamă Și numai el nu mă blesteamă Că voi fi ajuns la el târziu Zdrobit de iubirea În care Ai vrut să nu mai

În ochi mi-ai sădit Durerea inimii tale Și gândurile le-ai înlocuit Să fii doar tu în mine Chip cioplit în marmură pură Să mă întorc în timp Păgân să redevin Numai la tine Să

Mă arde dorul de tine Îmi taie sufletul în patru Pagini de scrisoare În care-ai prins și dragoste Și moarte...sunt gândurile tale... Au fost doar patru pagini Albe Acoperite de scrisul

De ce mai cauți în tine O urmă de iubire Când tu ai vrut cu lacrimile mele Să uzi mușcata de la geam Și doar prin ele Să ai și liniste și pace-n suflet Aveai chiar o iubire nouă Cui ce-i

Ochii tăi m-au privit De sus Și nu puteai să știi Că sunt chiar iarba Frumos întinsă pe mormânt, Ca verdele de viață plin Este iubirea mea Te caută nebun. Cuprind-o-ncet la piept Să-ți fie

Privește-ți mâinile ce erau Petale de floare Acum ofilite Cu linii albastre încorsetate Și linia vieții Pierdută-n amurgul tinereții Tăiată de șanțuri adânci Ce lângă ploape-au

Mi-am căutat sufletul În argila curată Fără petale de flori Din sărutul tău Amestecată… Mi-am căutat sufletul În palmele tale Nu am găsit decât țărână Și câteva raze de soare Din zâmbet

De ce iubirea noastră A murit înainte să fie De ce zâmbetul tău mai arde Și inima nebună Încă nu știe Dorul sărutului În seara de toamnă Târzie Ce nu l-ai dăruit nicicând Au fost doar

Nu am văzut cum nisipul Se cerne prin palmele noastre Simțeam numai durerea Cărnii sfâșiate… Credeam că suflete avem… curate Eram împreună clepsidra Ce măsura firele iubirii Am vrut să le

Ai coborât ciutura în fântână Să-ți potolești setea Cu apa rece curată Dar ți-a adus la lumină O inimă ce încă bate Cu ea ți-ai potolit Setea de iubire nebună A fost de ajuns o

Ce poți face Cu inima ce nu-ți dă pace Ce poți face Cu plânsul ei Care în elemente primare Te desface Argilă și lacrimi Gânduri și dor Ai vrea să le cuprinzi În sărutul ce îți

De ce mă cauți În ziua de mâine De ce mă cauți În buzunarul mic de la piept În care mi-ai împăturit Sufletul Să fie lângă sânul stâng? Am vrut să fiu o urmă De gând O fibră din suflet Și