Calotescu Nicolae

Cauți în zori de zi Parfumul sărutului Și nu găsesti Decât razele de soare Care-ți ard ochii În căldura rece A așternutului… Cauți în zori de zi Parfumul sărutului Și mâinile se

Ochii tăi m-au privit De sus Și nu puteai să știi Că sunt chiar iarba Frumos întinsă pe mormânt, Ca verdele de viață plin Este iubirea mea Te caută nebun. Cuprind-o-ncet la piept Să-ți fie

Am iubit Până la durerea sufletului Și gândul s-a frânt în mine Eu eram ființa din tine TU erai EU Doar început de nebunie O lacrimă…durere vie.

Te caut cu ochii Te caut cu zâmbetul Găsesc numai sunetul Șoaptelor tale în suflet… Ai plecat Șoaptele se sparg în ecou În peștera adâncă A gândurilor moarte… Ai plecat Șoaptele se sparg

O dragoste nebună Mi-a sărit în inimă A cuprins-o Și-o păstrează strânsă Nu-i pasă că sufocă pulsul Să ajungă la zero De zece ori pe secundă… Tu nu știai că ochi-ți de cer Și buzele de

Te-am căutat… ca buzele Înnebunite Să-ți fure din nou parfumul Te-am căutat cu gândul Și mâinile te căutau nebune În ziua de ieri Și încercând să te găsească În cea de mâine… Și ochii voiau

Aș vrea să îmi cufund Ființa În ochii tăi Dar nu mai ai putere Să mă topești in ei Zidul de lacrimi Ne desparte Și viața mea a

Am adunat faramiturile Intinse pe masa Cu palma stanga Ce pare mai lunga… Poate inima sa fie de vina Ca vrea sa adune Ce a mai ramas din sufletul meu Pe care l-ai smuls Si l-ai faramat cu

Ai intins mana calda Catelului negru Ce te priveste cu ochii de roua Si simti in suflet O durere noua… Te dor ochii lui In care vezi doar iubirea Si cauti in tine O urma de simtire Sa dai

Caut în ochii tăi răspunsul La întrebarea de ieri Când mâinile reci Mi-au șoptit dureros că pleci Și capul plecat Nu mă lasă Să-ți ajung la oglinda sufletului În ea să fiu cuprins o

Poate ai nevoie de mine De ochii mei Albastrul lor să fie Bastonul alb al orbului Prin el să vezi lumina Și drumul greu din tine Să fie doar speranța Că vei găsi o cale Să vezi din nou

Mi-ai pus în brațe Ghiveciul Cu trandafirul japonez Ca floarea roșie Să-mi ardă privirea Aminte să-mi aducă Chinul ce este viața Dacă inima nu a avut Bucuria să cuprindă în bătăile

Durerea îmi arde ochii Cuvintele grele Se lovesc de zidul urechii Ce nu le mai poate cuprinde Șuvoiul… Înțeleg printre rânduri Podul fragil s-a rupt în noi Tu vrei să retezi lianele Din

A fost doar o floare O mușcată roșie În ghiveciul de la fereastră De ce ai smuls-o Și i-ai frant tulpina De ce i-ai zdrobit rădăcina? Tu nu știai că din trupul meu Ea își culege hrana Să aibă

De ce mai cauți în tine O urmă de iubire Când tu ai vrut cu lacrimile mele Să uzi mușcata de la geam Și doar prin ele Să ai și liniste și pace-n suflet Aveai chiar o iubire nouă Cui ce-i

Iubește-mi gura Iubește-mi ochii Iubește-mi mâinile Care te caută Să resculpteze marmura pură A trupului tău… Iubește-mă acum Mâine țărână sunt Și florile care vor crește Pe mormânt Nu

Fără tine sunt Doar frumosul din povești Trecut prin valea Plângerii Universul durerii Pentru cei ce devin îngeri În viată să fie doar amintirea Ce încă în suflet ți-a rămas Cu altă iubire

Am incercat sa adun Zambet cu zambet Sa-mi construiesc o icoana Le-am adunat o viata Le-am asezat in rama… Trebuia sa stiu Ca va fi chipul tau Mama…