O combinație ciudată
De culori
Amestec de raze de soare
Și petale de flori
Îmi arde sufletul
Secundă de secundă
Îl chinuie cu întrebări
Și-l trezește-n zori
robit
Și pustiit de dor...
O
De ce toate verbele
pentru mine
pot fi conjugate
numai la timpul
trecut...
De ce am fost
tot ce nu ai vrut tu să ai
dar ai avut?
De ce nu mai găsesc
în suflet putere
să caut în
Cu toți dorim perfecțiunea
În ochii pe care îi privim
Și pentru care dăruim
O parte din ființa noastră
Și vrem ca lacrimile lor
Să ne cuprindaă fiecare
Zorii de zi să îi avem
Doar bucurie și
Ai strâns pumnul
Și palma prea mică
S-a cufundat în durere...
Aveam sufletul prea mare
Și nu putea
Să îl cuprindă
Să îl zdrobească numai
Cu mâna stângă...
Ca fulger
A doua mână
În arc de
Este atât de simplu
De rezolvat
Când necunoscuta este
Singură
Lângă un doi
Cu unu adunat
Și suma face zero
De ce te doare
Că tu ești singur
Și vei avea doar
Semnul minus
În
Am privit ochii tăi
Albastrul lor
Mă doare
Și genele prea lungi
Îmi spun
Că florile nu pot avea
Petale
Ca să le număr
Câte una
Să-mi regăsesc pierdut
Destinul
Pe care l-ai zdrobit
Doar
Am crezut că timpul
A murit
Odată cu privirea
Pe care ai ascuns-o
Sub covor
Ca să îmi minți iubirea
Și mȃinile ce le frȃngeai
Cu zȃmbetele chinuite
Ai vrut sa le ascunzi
Totul a inceput
La cifra zero
Si tabla adunarii
A devenit iubire
Si amagire...
Daca unu plus unu
Fac doi
De ce nu mai avem
Iubire
In noi
Cand totul se aduna
Aritmetica pura
Si
Caut omul din tine
Si vreau la lumina
Sa nu razbata
Slabiciunile
Pentru femeia ce esti
Dar ochii tai
Erau deja cumparati
De o iubire noua...
Nu a fost sa fie
Ca-n povesti
Cuvintele sunt
Dumnezeu s-a zidit in noi
Și trupul nostru
Îi este casă
Ne-a dăruit cu suflet
Cu ochi cu zâmbet
Cu simțire
Ne-a dăruit
Chiar nemurire...
Dacă suntem capabili
De iubire.
Privesc cu atentie in mine
Mai gasesc doar urme
De dor si petale
Albastre de floare...
In rest haosul
Este perfect echilibrat
De zambetul pe care
L-ai daruit...
Unui noi condamnat.
Ochii tai plang cu petale
Rauri albastre
De floare
Acopera zambetul
Care ma doare
Si vreau sa le cuprind
In plame
Dar mainile nu pot
Sa te ajunga
Sunt doar aripi
De fluturi
Si numai
Avem doua semne
Elementare
Sunt plus si minus
Si amandoua
Se pot folosi la adunare...
Asa tu vrei si speri
Cu disperare
Cand ochii ce-i privesti
Petale de floare
Iti spun ca viata ta
Este
Am numarat cifrele
Toate
Sa vad daca mai sunt
Literele adunate
Grupate cate opt...
Si poate sunt
Chiar opt
Daca sunt bine
Numarate
Asa cum stau
Adunate
La portile sufletului
Disperate
Si
Dac-am putea zdrobi
Secunda
In patima
Unui sarut
Am mai gasi durerea
De dincolo de noi
Ca ochii-ti sunt
Straini si goi?
Dac-am putea zdrobi
Secunda
In patima
Unui sarut
Covor de frunze
Cuvintele s-au adunat
In ganduri nerostite
Zdrobite-n patru scanduri
De brad
Negeluite
Cand toate adunate
Se sting
In viata de dincolo
De moarte
Si poate-n soapte
De dragoste
Secunda este o fiinta
Vie
Care ne fura viata
Taind-o bucata cu bucata
Si fara mila
Se-aduna in minute
Si chiar in ani lumina
Ca sa ne spuna
Cat suntem de nevolnici
Si cat este ea
De