Caliopi Dicu

Cantecul fara de nume Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de şarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturie

Din noapte am furat luna și Doamne, luna este a ta! Am iubit-o numai, cât să pot îngheța depărtarea în mijlocul fericirii. Am izbit de ea poeme

Mamă ai uitat rugăciunea și îngerii au păcătuit pe câmp, pe drumul unde n-are nume sfârșitul, unde lebăda n-a îmbătrânit niciodată în zbor. Apleacă puțin adevărul spre noi să vezi

Amprentele eului meu Amprentele eului meu sunt singurele adevăruri pe care nu le-a schimbat nimeni pentru că nu le-a respirat nimeni. Am luat umbra lor

Pașii tainelor Câteodată se face târziu, prea târziu pentru a căuta cărarea eului tău. Ciudat destin al florilor de mai: îngenuncherea lor a adunat

Cântecul fără de nume Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de șarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturie a unui

Mulți copaci au înfrunzit fără voie și multe drumuri s-au întors bizar în dreptatea ultimului ceas, mai aproape cu o zi de sufletul mării unde zac aureole de sfinți.

Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de șarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturisește unui timp iertat de îngeri

În ritmul iertării Omul cu disperarea fierască a unui punct sfârșit fără explicații are remușcări la venirea serii. E un spectacol fără cuvinte, și caii uită drumul

Haide... Întîrziem la recepția dată în cinstea lumii! Grăbește-te pune pe masă salba cu galbeni. E prea devreme să treci podul spre care nu se uită nimeni.

Resemnare Te-am risipit prin lume fără rost Nainte de-a te ști pe dinafară Că te-ai născut după o zi de post În fața mea pe 19 spre seară. Te-am risipit cătându-te

Iubite.... Iubite, nebunul aruncă în noi cu castane Să le prindem să-i furăm din nebunie. Ce trufașă câmpie ne va deschide calea! Trezește-te, sa nu pierdem căderea adevărului! Nebunul ne