Fara titlu
Cantecul fara de nume Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de şarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturie
Sub ochii unui timp
Din noapte am furat luna și Doamne, luna este a ta! Am iubit-o numai, cât să pot îngheța depărtarea în mijlocul fericirii. Am izbit de ea poeme
Prin orașul necălătorit
S-a deschis fereastra cu vedenii, întunericul ne intră prostește în ochi ca de fiecare dată, pe piatra universală se zugrăvesc înțelepții cu
Am scris....
Am scris un poem, trecătorule, despre cum să lovești fericirea cu un cântec. Tonul să-l dai departe de lume și trei zile să păstrezi o lacrimă în colțul ochiului, s-o
Părăsind toate chemările
Mamă ai uitat rugăciunea și îngerii au păcătuit pe câmp, pe drumul unde n-are nume sfârșitul, unde lebăda n-a îmbătrânit niciodată în zbor. Apleacă puțin adevărul spre noi să vezi
Pe cercul polar
Pe cercul polar Poemele mari se scriu în vremea totală când drumurile de secetă îmbătrânesc și cer o nouă existență pentru mișcătoarele porți ale amiezii. Și
Amprentele eului meu
Amprentele eului meu Amprentele eului meu sunt singurele adevăruri pe care nu le-a schimbat nimeni pentru că nu le-a respirat nimeni. Am luat umbra lor
Pasii tainelor
Pașii tainelor Câteodată se face târziu, prea târziu pentru a căuta cărarea eului tău. Ciudat destin al florilor de mai: îngenuncherea lor a adunat
Cantecul fara de nume
Cântecul fără de nume Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de șarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturie a unui
Sa zabovesc
Mulți copaci au înfrunzit fără voie și multe drumuri s-au întors bizar în dreptatea ultimului ceas, mai aproape cu o zi de sufletul mării unde zac aureole de sfinți.
Am oprit cuvintele
Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de șarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturisește unui timp iertat de îngeri
Există undeva
Există undeva un tunel al căutărilor și în orice clipă sălbatică se dezlănțuie un răspuns. Serile n-au loc acolo îmbătrânesc prea repede pentru că au rădăcini
In ritmul iertarii
În ritmul iertării Omul cu disperarea fierască a unui punct sfârșit fără explicații are remușcări la venirea serii. E un spectacol fără cuvinte, și caii uită drumul
La distanta
La distanță O palmă sub mersul lumii am să întind să nu orbesc în ziua scoicilor albe ca o parabolă - un zid - prăbușit în articulația numerelor. O pasăre am să
Ultimul vers
Ultimul vers Ultimul vers m-a părăsit în deșert risipit printre cactuși. Atâția ani obosiți parcă o întreagă adunare, o nuntă. Toate iubirile au un miez
Poate
De dincolo doica-mi cântase în leagăn că am să vestesc mai pe seară o teamă. O frică verticală pătată de cuvinte, o mână spoită cu sânge din care creștea firul apelor
E un leagan undeva
E un leagăn undeva Ai ascuns scara pe care am înfășurat iertările, și ai zidit-o cărămidă cu cărămidă să nu treacă lacrima prin ea ca un cal orbecăind prin
Artistii
Artiștii Jumătate stea de mare, jumătate stea de noapte într-un tumult fără capăt - dorința - a ei, a lui, a lumii întregi. Adevărul lovea părintește ce
Haide
Haide... Întîrziem la recepția dată în cinstea lumii! Grăbește-te pune pe masă salba cu galbeni. E prea devreme să treci podul spre care nu se uită nimeni.
O creatie...
O creație Frumusețea - Doamne - e împletirea pe cruce a dorului. Între umbră și soare San Francesco d\'Assisi a ales urma, Viața însăși dispare, rămâne opera de
Imaginatie
Imaginație Visele se adună în haite le-am auzit tropăind pe la ferestrele mele. Vremea nu se preface - e surdă - și te ocolește un timp pe prispa întinsă a
Resemnare
Resemnare Te-am risipit prin lume fără rost Nainte de-a te ști pe dinafară Că te-ai născut după o zi de post În fața mea pe 19 spre seară. Te-am risipit cătându-te
Iubite....
Iubite.... Iubite, nebunul aruncă în noi cu castane Să le prindem să-i furăm din nebunie. Ce trufașă câmpie ne va deschide calea! Trezește-te, sa nu pierdem căderea adevărului! Nebunul ne
Iert mai putin decat Dumnezeu
Iert mai puțin decât Dumnezeu Iert mai puțin decât Dumnezeu - o pictură pe care nu s-au uscat culorile- înnoita mereu cu o naștere lungă cât o călătorie.... Înapoi sunt dovezile
Timpul fara stapan
Timpul făra stăpân Au încolțit simțurile când au plesnit semințele în piramide peste care a trecut râul cu ancoră cu tot și-am părăsit timpul fără stăpân unde făceam milioane de pași la
Viscolul de lumina
Viscolul de lumina Am să scriu un milion de poeme rotunde îintr-o nouă formulă poetică pentru că am rămas cu luna în brațe, și mă luminează de sus sa nu-i ghicesc
