Calancea Eugenia

Vreau să mă uit în sus. Pentru bucuria de a te alege pe tine. Vreau să fie fericire între noi pentru momentele viitoare ale vieții. Vreau să mă uit la ochii tăi, Urmărind infinitul și

Am un suflet cald ca de copil, Tot timpul am fost un bun civil. Am vrut o viață simplă fără averi, Îmi vreau înapoi sănătatea mea de ieri. Mă uit în zare dincolo de nori, Gândesc să fiu bine

Ce-ar fi fost dacă era întotdeauna primăvară... florile,fluturi, aer ușor și noi mereu tineri.. mereu toate la fel. Ce-ar fi fost dacă pe cer era întotdeauna soarele... Pajiștile erau mereu

Mi-ai vindecat inima deschizând-o la dragoste, Tu m-ai făcut să-mi pierd libertatea, Lasă-mă să-ți fac sufletul fragil să fie puternic. Fă să zboare împreună în acel imens cer, unde dragostea

Într-o lume în care ura este la putere fii devastat de ură și iubește intens, iubește fără să aștepți ceva în schimb. Cine te arde în interior este cea mai mare recompensă a

Încerc o voioșie pe-o rază de lumină ca o mireasmă caldă ce mă învăluie adânc fața se luminează visul iar dispare și clipe frumoase apar ca prin minune, râzi la soare râzi la lume și fii

Amintirea cerului salută gândurile antice, vise și jocuri rămase în jumătate. Ochii tăi, care se uită în sus, ei știu că în curând, acolo, în acel leagăn de nori, ceea ce a fost... ce s-a

O să mă uit prin fereastra ochilor tăi Și am să-ți fur sufletul. Sunt cititorul gândurilor tale Care te-a jefuit de friguri. O să mă uit prin fereastra ochilor tăi Să-ți fie dor de mine în

De ce să crezi în povești, Să crezi mai mult în viață De când te naști tu ești Un om fără speranță. Deși viața e mai grea În doi o facem mai bună, Poate să fie cât de rea, E mai ușoară

Când totul este la trecut degeaba mai ai remușcări de-aceea este important s-apreciezi atunci... când ai avut ceva frumos și-a dispărut. Părerile de rău... într-un ultim zbor au gust de

Ridică-ți ochii spre cer, Pentru noi apusuri de soare, Ridică-ți ochii unde-ți găsești speranța, Uită-te și vezi lumina. Vezi ce lipsește pentru a găsi calea iubirii. Uită-te la plante cu multă

Mi-ai lipsit. Esența vieții mele, Rază de soare Care strălucește în cerul infinit, Lumina mea care strălucește. Întuneric adânc. Deschide-ți inima. Pentru dragostea mea. Tu ești apa care o să

N-am auzit vocea ta, dar am auzit că inima ta îmi sună sufletul.... Tu ești suflet bun ce-mi alungă visele moarte, ca să-mi fie bine să pot pleca departe, undeva la munte unde urechea să-mi

Ție am să-ți fac o poezie, Să-ți țină de cald când e frig, Te voi aștepta o veșnicie, Dar vreau să m-auzi când strig. Ești în al meu suflet și în buzunar, Port încă sărutul tău, pasional, Iar

Am tot visat ispita, a înghețat sărmana, Pustiu e înainte, ce rece-mi este fruntea! Povestea s-a sfârșit, eroii a murit, Ne plânge amintirea, e drumul osândit? Te voi iubi aiurea, te voi uita

Numai eu stau și nu găsesc, Răspunsul infernal ce doare, De ce în lacrimi rătăcesc, Și unde e sufletu-mi oare? O rană adâncă nu s-a-nchis Și încă simt durerea ei, O lacrimă, un dor, un

Fă Doamne ce vrei tu numai nu mă lua acu, că drag îmi e să trăiesc și frumosul să-l iubesc. Îmi e dragă astă viață chiar de-i cusută cu ață, lasă-mi firul cât mai lung la capăt de drum

Stau în casă la căldurică, Și privesc afară, mi-e frică. Lemnele trosnesc în sobă Fără foc să stau, nici vorbă.. Îmi e dor de primăvară Să mai ies puțin pe afară, Să-mi mișc oasele

Dimineața-i trecută Și roua la fel Nici cerul nu este, Sau nori nu sunt pe el, Doar timpul diferă Și lumi în schimbare Doresc o eclipsă, Sau o zi făr-de soare. Povestea trăită Același

Sunt floarea ce râde în soare, sărutul de fluture mângâie ușor, ecoul zborului său vibrează frumusețea iubirii de o clipă. Sunt clipa unui fluture în zbor rămasă cu privirea pierdută după aripa

Pe tine te-a trimis Domnul cel Sfânt să-i dai sens vieții mele pe pământ. Eram singură și neajutorată când tu ai apărut odată-n viață. Mi-aduc ș-acum aminte, ce fericiți eram când braț