Aripi cazatoare...

Te-am privit de pe culmi până la poale, iluzie, de fapt, pentru că nu prea m-am ridicat deloc - mă uit la tine ca la un Guliver, crucindu-mă cât de înalt pari și cât de frumos cânți frumusețile naturii. Totuși, oricum amalgamezi elementele naturii, ajungi tot la cei ce trebuie pomeniți, și pe care îi mai pomenim, dacă nu noi, cei care dau vina pe ei că istoria s-a scris așa cum s-a scris și nu altfel. Am făcut un comentariu de te apucă plânsul, dar tu să râzi, văzându-mă la picioarele tale - o gânganie cu ochii mari și fruntea plină de antene. O seară plăcută.

o ganganie ma simt eu cand stiu ca stau la picioarele tale,
dragi si-ti admir comentariile de`un sfert de veac.(veac/an)

Gânganie cu ochii mari, nu înțeleg deloc de ce poeziile tale cam dorm somnul de veci, în ultima vreme, aici, și nu sunt citite cu ardoare de sufletele îndrăgostite de frumos.

La sol, aripi obosite
sfidează verdeața
rugina inundă
trup
elice și tren
asfalt.

Pilot - aripi, debusolat
și tandru
amestec de gol și cer
cărări petec de aer
azimut.

Imagini cu el
și dorinți
busolă și nor
la sol aripi,
obosite,
sfidează...
verdeața invinge.

E deosebit de frumos. O zi deosebit de frumoasă, gânganie cu ochii mari.

nu pot sa nu revin, sa-ti multumesc, si sa-ti spun ca eu nu sunt citit, DOAR de cine trebuie, si de cine-mi place mie.Punct.
Nu sunt original, versurile le-am scos cu ortacii din haul sufletului meu si din constiinta neamului.
Eroii nu trebuie uitati, ei s-au jertfit murind, in cimp ei au udat cu sangele lor gazonul tarii...
iar noi cosim verdeata ingrasata de suflet, patima si vitejie.
cu drag tavy