In genunchi, te vreau natura!

Sarut mana!, sopteste-mi unde am gresit...,
te rog, tavy

Zori de zi în munte primăvara
ceața cerne raze
pișcă bradul
cade roua

îmi umplu sufletul de trecut
torent prăvălind pe coaste
crengile uscate
mușchiul verde afânându-l

în umbra cetinii mă nasc
floare pe piatră
vânt și rază
adiere
săgetare caldă odihndu-se
în răsărit

gâză ieșită la cerșit
din ram în ram
golesc parfum de cetină
și mor

în dimineața unei zile la munte,
primăvara
pentru a mă naște
a doua oară
în dimineața unei zile la munte.

Încercarea unei visătoare de a da poeziei tale o tentă de sacralitate. O seară plăcută.

multumesc Mariana, vazui Muntele cu dor din partea nevazuta si necunoscuta in ceata, verde, gri speranta cu ochii unui pusti care acum si-i deschide prima data si vede zapada si ghioceii si lacramioarele tolanite sfidator pe pajisti in Albacul lui Horea si-a lui Closca si a lui Crisan si-a puritatii..., e trist ca nu multi cunosc sau vor sa cunoasca franturi din peisajul mioritic...
cu mult drag tavi
si o zi minunata.