Scrisoare catre cei ce nu-s

Când amintirile-mi vorbesc și gându-mi zboară-acasă cu dor la tine mă gândesc doar ochii lacrimi-lasa... Draga frate! Nu știu din care motive cerești sau pământești nu ne-am întâlnit când am fost acasă la paști... curios pare a fi că nici dată trecuta nu ne-am întâlnit și nici prima oară... sunt precis că nu-i vina mea știu precis că nici a ta... tare aș fi vrut să te întâlnesc măcar odată, să pot sa spun: -ăsta-i fratele meu... să am o cumnățică harnică, frumoasă, deșteaptă și doi nepoți... dar încă nu te cunosc... nu ai venit acasă ... Acum închei cu speranța că-i prea târziu să ne mai întâlnim... Tu nu ai fost și n-ai să vii vreodată acasă... cu mult drag al tău frate, Doru P.S. sora noastră Speranța mai trăiește?