Buzoianu Cristina

Ți-amintești acel răsărit... Era într-o vară, era într-o mare, pescăruși verificau perfecțiunea cercului - mesageri ai cuvântului primordial - M-ai întrebat atunci: "Ai curaj?" Nu știu ce ți-am

Mi-ai pus pe cântar sufletul anemiat să vezi cât de greu atârnă ... curajul de-a vorbi, de-a face, de-a fugi din lume. Oare nemărginirea se măsoară în pași? Oare gândul se calculează în

Ți-ai strâns velele și ți-ai scos pe punte arcașii. Între noi e marea adâncă… Hai să ne-nfruntăm ca pirații, cu săgeți ce rănesc amintiri, cu vorbe ce ard gânduri… Orice război pune-n joc

Deschide-ți brațele și cuprinde-mi gândurile! La pieptul tău să ascult ticăitul clipelor... Închide ochii și lasă-mă să-ți conduc pașii spre firul de iarbă încă necrescut, spre bobul de nisip

Am să învăț că veșnicia e doar o formulă fizică, o combinație stranie și abstractă între timp, suflet și întâmplare. Am să învăț că ochiul vede numai ceea ce se vede și urechea aude numai ce se