Poezii

Noi ne priveam prin web cam pe lentilele ochelarilor tăi se fomase luna și firele de praf sclipeau stele Te vroiam secretară pe biroul mult prea mic să putem face dragoste Ai fi venit

Miliarde de zecimale, pierdute în negura timpului lor, mișună teleleu ca într'un mușuroi din țepi de pin. Au uitat deja scopul, sau poate că nu l-au știut niciodată, mânate de instinct, în

Stau și privesc îndelung tăcut. Opera divină supremă și rămân mut. Mut de admirație, de iubire, dor, Pasiune, dorință;te privesc;te ador. Mă privești adânc și mă pierd În ochii tăi,nu pot să

Iubesc...Iubesc din inimă, Iubesc ce ascunzi...cât poți fi de sublima! Iubesc...Iubesc o enigmă, Iubesc ce-mi oferi...pe alți-i face să plangă! Ador...Ador cum mă porți Spre universuri

Noapte bună ei și-au spus La lăsat,sub clar de lună, El în minte i-a pătruns Aducându-i voia bună! Două inimi rătăcite Se luau ușor în brațe, Mari și foarte-ndrăgostite Purtând trupul lor

De multe ori vrei să pleci, luând cu tine acoarela cu care îmi colorezi, noapte de noapte, visele. Umpli o geantă Louis Vuitton cu șoaptele care îmi insuflau, zi de zi, o adiere de viață în

Îți cer o sarutare,mi-o dai cu buze reci, Îți cer o-mbrățișare,mi-o dai,pe urmă pleci! Mintea ți-e învelită de-o pleură infuză, Iar ochii reci și goi necontenit m-acuză! Eu nu-ți cunosc nici

Nu te mai vreau în viața mea Spui și repeți într-una; Dar e ce spune inima Sau nu suporți minciuna? Știu că am greșit din nou Și iar doresc iertare; Dar sufletul meu este nou Și-ți cere

Începe să ningă ușor În răni deschise ce dor; Cu sufletu-ntors în oglindă Văd ochii ce vor să nu plângă. Dar cine să ferece oare Apa ce curge șiroaie Din patru ochi înlemniți De-a pururea

Nimic nu mai merge,sau merge pe dos Unde \"leul\" conduce singur în post, \"Fecioare\" vulgare cheltuiesc fără rost În reclame ce nu apar nici măcar pe un post! \"Berbecul\" se ia la harță cu

Vântul suflă rece mireasmă de toamnă; Stele sute licuresc pitite lângă Doamnă; Dar deodată cerul tot se zguduie Și din loc pornește steaua ce stătea lângă Duduie! Carul Mare se-nfioară și pe loc

Ușor,prea ușor toate mor, Și zilnic un azi e ucis. Cu capul în vânt,vreau aripi sa zbor Ușor,prea ușor spre abis! Vreau demoni și îngeri,heruvimi într-un cor Să-mi cânte-n unison

E o placere să-ți privesc chipul, Spălat de lumina ce mi-a pătruns întâia oară visul: Lumina de Sus...prima lumină Ce-a inundat Pământul,sublimă! Dar de ce țipi? Acum e liniște!Prea

Suspinând un clopot sună Ridicând spre cer tristețe Și alungă voia bună Aducând lacrimi răslețe. Cad din cer mărgăritare Și din ochii celor dragi, Și vântul de supărare La pământ îndoaie

Acum când luceferi îmi trag cu ochiul Ascult tăcut lumina lor și regret Acel timp mort,viitorul,trecutul, Acest prezent,prost desenat în portret. Dunele de pe plaje se zvârcolesc Duse de

Când te strâng în brațe cu patimă Mii de ace mă-nțeapă-n inimă, Imprimând adânc un vis împlinit; Mii de fluturi albi cu cap înnegrit Circulă veseli în sufletul meu, Departe de ploaie și de vânt

Mă trezesc într-o lume necunoscută, Foarte urâtă,surdă,chioară și mută, Unde gândirea-mi e-o glumă bine făcută, Neînțeleasă de o lume tăcută. Minciuni grosolane spuse cu patimă, Tot soiul de

Mă trezesc într-o lume necunoscută, Foarte urâtă,surdă,chioară și mută, Unde gândirea-mi e-o glumă bine făcută, Neînțeleasă de o lume tăcută. Minciuni grosolane spuse cu patimă, Tot soiul de

Cobor,parcă din cer,la fel ca Horațiu Caut un remediu pentru-a rămâne viu. Emit ironic argumente pentru ce știu Devin cinic,degeaba-ncerc,totu-i pustiu... Aruncă afirmații

Imaginează-ți o mare Cu sclipiri luminoase... Sunt frânturi din Soare. Imaginează-ți! Imaginează-ți o plută Și un singur om ce ascultă Gălăgia mării tăcută. Imaginează-ți! Imaginează-ți-l

Am făcut atâtea greșeli Încât n-am timp să le regret, Am atâtea noduri în gât Că simt c-o să le repet. Mă uit la cer.E gri,noros; Dar eu nu mai cred în Cer E-un cerc ludic,vicios. Nu vreau

Acum cu greu apasă Urma ștampilei rămasă Pe buletinul de vot. Trăim bine.Asta-i tot!

Soarele strălucește în unduiri de diamant Ale lacului gri,suit pe cel mai înalt versant. Picături de rouă plutesc de-asupra lui:o vrajă, Sute,chiar mii de țânțari veninoși te prind în mreajă. Un

Te strâng în brațe; Mii de ace îmi înțeapă inima, imprimându-ți prezența. Mii de fluturi albi cu nervuri negre se adăpostesc de furtună în interiorul sufletului meu. Te privesc; Mii de

Privesc oglinda rece,aburită: Am ochii roșii cufundați în orbită; Mi-a crescut barba;oare cât a trecut De când n-am auzit glasul tău tăcut? Fire albe se aștern fulguite, Venele sunt

Scrisori De Dragoste Elena(O incursiune pe tărâm necunoscut) Zilele treceau în același ritm,dar lăsând loc pentru ceva nou în fiecare zi.Mă bucura prezența ei și vroiam să o am aproape tot

Ești frumoasă când te enervezi! Când îți simt ura în ochii verzi Mă pierd ca albinele-n livezi, Și caut să te-\'ncit,să te-\'nervezi! Îți gust carnea proaspătă și tare: O felină

Într-un aperitiv de stele Se ridica Luna-n fașă Peste bolta cea uriașă, Luminând un dans de iele. Eu le urmăresc tăcut, Dansul lor nu mă atrage Și niciuna nu îmi place; Îmi amintesc de

Adormită pe o creangă Stă cuminte-o turturică; De prin alte părți venită Străbătuse cale lungă. Frumoasă cum nu mai este Nicăieri pe-acastă lume, Precum feții fără nume Pare smulsă din

Adormită pe o creangă Stă cuminte-o turturică; De prin alte părți venită Străbătuse cale lungă. Frumoasă cum nu mai este Nicăieri pe-acastă lume, Precum feții fără nume Pare smulsă din

Aștept să vină seara.Aștept să întâlnesc Făptura cea supremă pe globul pamântesc. Când noaptea fură ziua și Luna se desface Atunci pălesc și eu..când ea mă ia în brațe. Ofer tot infinitul

Mă cobor la un nivel sub intelectului meu Să critic ipocrizia ce vă ghidează mereu, Blestemul îl invoc; Vreau să ruginiți lăuntric,să fiți secați De sex,pastile și beții;de

Am prima zi de viață din viață, Sunt ceva inexistent pentru toți Dar exist și înot în ceață, Prietenii mei sunt toți morți, Sunt singurul supraviețuitor, Eu mi-am găsit pereche și plec spre

Stau și te privesc îndelung tăcut. Privesc opera divină supremă și rămân mut. Mut de admirație,de iubire,de dor, De pasiune,de dorință;te privesc...te ador. Mă privești adânc și mă pierd, Mă

Încerc să-mi revin... Dar mă pierd în pustiu.E un chin. Nu știu nimic de tine,doar că dormi. Gânduri urâte mă apasă,ca doi bolovani enormi... Nici nu pot gandi...sa le așez insist Dar nu

Tu zici epigramă,și parcă o spui cu ură. Te iei de a mea mamă cand critici poezia pură. Toți te-njură.Eu sunt binecuvântat de natură. Te pui în gură cu mine ca Badea.Târâtură! Analizând banal

Cobor,parcă din cer,ca Horatiu Căutând un remediu ca să rămân viu. Emitând ironic argumente pentru ce nu stiu Și devin cinic,că degeaba încerc,totu-i pustiu... Toti aruncă afirmații