Poezie
îngerul meu negru
1 min lectură·
Mediu
E o placere să-ți privesc chipul,
Spălat de lumina ce mi-a pătruns
întâia oară visul:
Lumina de Sus...prima lumină
Ce-a inundat Pământul,sublimă!
Dar de ce țipi?
Acum e liniște!Prea liniște!
Aud rozătoarele din miriște.
Aud,
Aud cum crește iarba,
Aud bruma căzând...
Dar de ce taci?
Îți simt durerea când ții acum
Urna cu rămășițele-mi de trup.
Sunt mort,dar aș ieși să te mai văd odată:
Chip luminat,cu mintea-ntunecată!
Dar de ce plângi
privind cum zboară-n vânt
cenușa ce-a fost \"EU\" pe-acest Pământ,
când simți mirosul meu în fumul gros
și-n fulgii ce se-aștern așa frumos
Peste noroiul înghețat,
fulg după fulg,strat după strat?
Sau ai uitat cumva,îngerul meu
ca tu ești cea ce m-a ucis,
nu eu!?
002.294
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- buzila valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
buzila valentin. “îngerul meu negru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/buzila-valentin/poezie/13957532/ingerul-meu-negruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.