Ai scufundat o bărcuță
de hârtie
să-mi arăți că mă iubeai...
Te iert.
Ai ucis un gândac
prelingându-se în lunare umbre de nori,
să-mi arăți că mă iubeai...
Te iert.
Apoi ai aprins o
S-a spart ultimul nor
Roșu de sângele zeului
ce privea la noi...
S-a dus cu vântul ultima petală
intoxicată de roșul de sânge
al soarelui,
care-a murit, și el...
Au murit și zei și sori
și
Între noi s-a așternut
un văl cernit de regrete întârziate.
Pe-nserat,
tăcere amenințătoare între noi,
iubitule,
și mi-am spart cuvintele
în cioburi înroșite...
Am săpat în nisip numele
