Poezii

Ai scufundat o bărcuță de hârtie să-mi arăți că mă iubeai... Te iert. Ai ucis un gândac prelingându-se în lunare umbre de nori, să-mi arăți că mă iubeai... Te iert. Apoi ai aprins o

S-a spart ultimul nor Roșu de sângele zeului ce privea la noi... S-a dus cu vântul ultima petală intoxicată de roșul de sânge al soarelui, care-a murit, și el... Au murit și zei și sori și

Între noi s-a așternut un văl cernit de regrete întârziate. Pe-nserat, tăcere amenințătoare între noi, iubitule, și mi-am spart cuvintele în cioburi înroșite... Am săpat în nisip numele

Oasele mi s`au sfărmat sub greutatea atâtor gânduri și lacrimi. Mă mai poți salva, Atotputernicule?