Preludiul nopții
Bolți de frunze crude vibrează-n amurg
Cu stelele scăldate-n clorofilă
Prin valuri de lumină nopțile curg
Tăind felii din soare fără milă.
Și-n tainicele contopiri
Stropi de vise
Sunt un altar de vise nezidite
Fântâni de raze-mi umplu existența
Și-mi picură-n speranțe stalactite
Prin site de cristal măsor esența.
Și zbor prin infinituri
Dor de Eminescu
Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.
La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi
anotimpuri
Șuvoaie de raze
țâșnesc
din porii încinși
și prin nisipul fierbinte
umbrelor le piere
răcoarea.
Prin ploile reci
cu veștede frunze
arome
te-mbie-n cămări
și-n V-uri
Preludiul nopții
Bolți de frunze crude vibrează-n amurg
Cu stelele scăldate-n clorofilă
Prin valuri de lumină nopțile curg
Tăind felii din soare fără milă.
Și-n tainicele contopiri
Stropi de vise
Sunt un altar de vise nezidite
Fântâni de raze-mi umplu existența
Și-mi picură-n speranțe stalactite
Prin site de cristal măsor esența.
Și zbor prin infinituri