E timpul să plecați, cât nu e prea târziu,
Pân’ n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forțați norocul... ferească Dumnezeu…
Cu toată
Am coborât din liniștea stelară...
Rupturi de timp, în clipe care curg,
Ce sunt sortite vremii să dispară
Când răsăritul curge spre amurg.
Și scrise-au fost acolo sus în cer
Să poarte-n ele
Să știi să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Þi-e plină de iubire,
Și visele
Durează până-n zori.
Să știi sa râzi
Când viața te doboară,
Și neguri
