Râd cu ochii,
înduioșate stau agățate de buzele mele
cârduri de zâmbete...
le doare câte ceva pe fiecare
suferă,plâng,se tânguie...rabdă!!
se lasă un aer greu,puturos
si-mi vine să-mi
Mă roade însetarea!
Zvâcnește in vena-mi de la gât
Sânge fierbinte și plin
de neastâmpar...
Sunt cleptoman!
Fur vise!
Lovesc și rup cu dinții
din sufletele triste.
Le șterg tandru de
Crezand cu neprihănire
în cuta vântului,făcută,
cu zgomot de tenor,sub streașină
am năzuit să capăt astâmpar
pentru setea-mi de cuvânt
și m-am trezit sub lanțuri
îngenuncheat și biciuit
în
Cadavre calde încă îmi satisfac
nevoia de cuvânt,
căci tac.Sunt mute de moarte.
Aprind dureri de hoit,cuvânt de neființă
căci azi mai aprig ca nicicând
voiesc sa fiu morbid.
BA