Poezii

S-aud? Oare chiar s-aud? Da!... Dar,nu scot sunete!? Nu vorbesc... Așa-i! Ș-atunci?... Se simt! Chiar se simt!

BAbugnariu-nicolae alexandru

0

1

cât din câte câte din câte câte putin trebuie să iau ca să știu câte puțin despre toate câtele din jur

BAbugnariu-nicolae alexandru

0

0

Râd cu ochii, înduioșate stau agățate de buzele mele cârduri de zâmbete... le doare câte ceva pe fiecare suferă,plâng,se tânguie...rabdă!! se lasă un aer greu,puturos si-mi vine să-mi

BAbugnariu-nicolae alexandru

0

0

Mă roade însetarea! Zvâcnește in vena-mi de la gât Sânge fierbinte și plin de neastâmpar... Sunt cleptoman! Fur vise! Lovesc și rup cu dinții din sufletele triste. Le șterg tandru de

BAbugnariu-nicolae alexandru

0

2

Crezand cu neprihănire în cuta vântului,făcută, cu zgomot de tenor,sub streașină am năzuit să capăt astâmpar pentru setea-mi de cuvânt și m-am trezit sub lanțuri îngenuncheat și biciuit în

BAbugnariu-nicolae alexandru

0

0

Înrebat unde și cum realizezi că s-ar putea prinde o bucată de transcendent am fost forțat să spun: -Până la iluminare se poate doar secvențial.

BAbugnariu-nicolae alexandru

0

2

Cadavre calde încă îmi satisfac nevoia de cuvânt, căci tac.Sunt mute de moarte. Aprind dureri de hoit,cuvânt de neființă căci azi mai aprig ca nicicând voiesc sa fiu morbid.

BAbugnariu-nicolae alexandru

0

1

M-am îmbrăcat în carne să pot să-mi chinui ochiul cu răni adânci de culoare!

BAbugnariu-nicolae alexandru

0

2