Bucur Bogdan Ion

Þi-aș pune lumea la picioare, Þi-aș împleti un coș din razele de soare Și aș pune in el doar fructe dulci și rare! Þi-aș face așternut din flori, Þi-aș face plapumă din

Păpușa tristă și stricată, De ce ești oare supărată? Cu tine nu vrea nimeni să se joace? De tine nimănui nu-i place? E drept că nu știi mai nimic să faci, Tot ce știi tu este să taci! Dar

Am stat și am privit cum lumea mea se prăbușea... Am stat și am privit cum mă devora tristețea... Am privit cum universul meu a dispărut... Am vrut să fac ceva dar nu am putut... Am văzut cum nu

Stăteam... Și mă gândeam Cum i-aș spune unui orb ce e culoarea? Se poate oare așa ceva? Să fie o culoare explicată? Nu arătată... Nu indicată... Ci explicată! Chiar mă gândeam... Să mă

Aș vrea să am o altă viață, m-am săturat de cea pe care o am! Aș vrea să am o altă inimă, m-am săturat de cea pe care o am! Aș vrea să fiu o altă persoană, m-am săturat de cea care sunt! Aș

Nu sunt ceea ce par Și nu par ceea ce sunt! Sunt un mincinos ordinar Și nu am ce căuta pe Pământ! Am toate defectele posibile Și multe altele pentru care Nu există încă definiție! Mai rău de

Ce bine e... ce bine e, Noaptea, când este liniște... Să pot să dorm, să pot să dorm... Să am și eu parte de somn... Să pot să dorm și să visez, Din viața mea să evadez! M-am săturat! Îmi

\"Sunt ca un fulg de zapadă, Sunt fragil,delicat, Și nu am inima caldă! Sunt o bucată de gheață, Sunt neted și rece Și par fără viață! Cine sunt?\" Știu eu! Știu eu... Ești

Cum de nu mă vezi când stau exact în fața ta? Cum de nu mă auzi când îti țip în ureche? Cum de nu mă simți când eu te țin strâns în brațe? Oare pentru ca eu nu exist? Sau pentru că tu nu exiști?

Vreau imposibilul! Vreau să ating neatinsul, Să cunosc necunoscutul, Să aud neauzitul Și mai presus de toate Vreau să aflu cine sunt! Dar mai degrabă O să pipai nepipăitul, O să văd

Roșu e cerul albastru, Și verde e soarele galben! Mov e lumina zilei, Și roz e întunericul nopții! Iar lumea nu e gri, E albă si neagră! Incolor sunt eu...

Mă regăsesc în falsul adevăr și exist în realitatea ireală. Dar dacă aș fi adevăratul fals din irealul real aș fi opusul meu? Sau aș fi cealaltă formă a mea? Sunt oare ca o sferă sau ca o

Ce rost are să te ridici Dacă știi că îți vei petrece Toată viața târându-te? Am căzut o dată Și m-am ridicat! Se numește optimism! Am căzut și a doua oară... Și m-am ridicat! O simpla

Roșie e inima unora... A mea e neagră! Roz e viața unora... A mea e neagră! Negre sunt sufletele unora... Al meu e cel mai negru!

Roșul aprins al cerului îmbâcsit de nori de un gri apăsător e încet,încet dispersat de razele palide ale soarelui de un galben atât de spălăcit încât pare că toată culoarea sa s-a scurs

Vreau să îmi sacrific inima pe altarul nepăsării... Sufletul meu nu mai poate face față durerii... M-am săturat ca inima mea lacrimi să verse Și îmi doresc cu disperare să nu îmi mai pese! Îmi