Plouă. Picături de tristețe mai trec
Rămășițe strivite pe margini de lume ne cheamă
Idealul de-atunci e azi singur și sec
Luceferii triști se coboară-n concret…
Ai plecat, să te chem nu mai
Verdele s-a ascuns în gene
Îmi amintesc bine
Verde pe cer, verde între noi,
Verde pe pleoape închise.
Verdele a plecat spre mine
Îl vedeam cum aleargă grăbit
Îmbătat de fericire…
Verdele m-a
Cu iluzii îmi construiesc castele
Cu visele îmi țes o poveste
Mă îmbăt cu speranțe în fiece zi
Respir aer de fericire
Mă afund în propria-mi credință.
Sunt doar un muritor
Voi cei care
Ninge…e un fel de smerenie între pleoapele tale
Se scutură anul...tristețe și vină mă dor tot mai tare
Fug clipe păgâne
În ochi e trecutul
Se cerne suspinul cu necunoscutul.
Și plânge iar
Și ninge fără noimă, fără suflet, fără glas
Se-aud clopotnițe bătând alene
Și ochi albaștri mari, și triști și goi
Primesc ninsori pierdute între gene.
Și ninge fără vlagă, fără timp
Și plâng
