Poezii

Plouă. Picături de tristețe mai trec Rămășițe strivite pe margini de lume ne cheamă Idealul de-atunci e azi singur și sec Luceferii triști se coboară-n concret… Ai plecat, să te chem nu mai

Verdele s-a ascuns în gene Îmi amintesc bine Verde pe cer, verde între noi, Verde pe pleoape închise. Verdele a plecat spre mine Îl vedeam cum aleargă grăbit Îmbătat de fericire… Verdele m-a

Cu iluzii îmi construiesc castele Cu visele îmi țes o poveste Mă îmbăt cu speranțe în fiece zi Respir aer de fericire Mă afund în propria-mi credință. Sunt doar un muritor Voi cei care

Ninge…e un fel de smerenie între pleoapele tale Se scutură anul...tristețe și vină mă dor tot mai tare Fug clipe păgâne În ochi e trecutul Se cerne suspinul cu necunoscutul. Și plânge iar

Și ninge fără noimă, fără suflet, fără glas Se-aud clopotnițe bătând alene Și ochi albaștri mari, și triști și goi Primesc ninsori pierdute între gene. Și ninge fără vlagă, fără timp Și plâng