Poezie in masina

Pictez verde pe trupu-mi Si pe suflet, cu cerneala verde Imi ating inima cu o frunza Ce ramane in mine, verde si ea. Pe acoperisul nebuniei mele, Nelimitata totusi Imi picur iluzii si verde Pana adorm in bratele ingerilor. Sunt ca si tine, ca si ei Facuti din aceeasi samanta Presarata pe ici, colo Ca verdele peste tot. Aud cantec sub pleoapele obosite Si-mi dansez gandurile Sub plapuma, plapuma verde. Strig la inceput de vers Sa Ne-aud mai bine Sa te-aud mai bine si pe tine Cum strigi, la sfarsit de vers. Pentru ca suntem unul si-acelasi Diferiti prin asemanare Unde-mi esti, tu, oare? Esti in mine, te stiu. Sa stii ca ne putem recunoaste Nu numai prin trup Ci prin strigat de aprindem Lumina din noi, neaprinsa inca. O licarire esti tu, iar eu Eu te urmez si strig sa ma aprind. Sa fim aceeasi lumina, Toti!