Pe camp
Ating cu varful degetelor Paiele inalte pana aproape de suflul meu Si ma invart in cerc Si ele se apleaca si se ridica din nou. Apoi pasesc pe iarba scurta Mai verde decat paiele galbene In
Minciuna de dragoste
Esti robust, dar eu pot sa te cuprind De talie, cu picioarele mele lungi Si-apoi te trag in mine Si tu ma iubesti, iti iei, si pleci. Uneori te caut, alteori nu Te caut cand vreau inapoi ce
Poezie in masina
Pictez verde pe trupu-mi Si pe suflet, cu cerneala verde Imi ating inima cu o frunza Ce ramane in mine, verde si ea. Pe acoperisul nebuniei mele, Nelimitata totusi Imi picur iluzii
Lick
Lick, lick Al tău buric Până mai la vale-n sat Unde-au stat și-au desfăcat Au crăpat, au nivelat Au intrat, s-au infiltrat Au dansat, s-au infruptat Au scăpat și au uitat Că vreodată au
Mi-am amintit
Stătea aplecată în față, în genunchi, ca să nu-și păteze pantalonii de sânge. Picăturile roșii curgeau șiroaie din nasul rupt. O dureau ochii îngrozitor, mai ales dreptul. Întreaga față îi era
Tu ești Eu
Ești atât de frumos, că nu vreau decât Să fiu adierea ce-ți răcește cafeaua dimineața După o noapte în care te-am simțit în mine. Ești atât de frumos, că nu vreau decât Să fiu picătura de
omoară-mă
Îți cer: omoară-mă, omoară-mă odată Cum de atâtea ori am murit eu singură. Și-am tot venit înapoi, proasta de mine! Crezând că am să uit c-am murit odată. Sau de mai multe ori și niciodată de
ce știi tu
ce știi tu? știi numai să pleci, că de venit, te chem eu. ce știi tu? să mă faci să îmi fie dor de tine după ce mă faci să te disprețuiesc. altceva, mai știi? da, să nu ai habar să scrii
O dimineață
Simte cum răsuflă cu greutate, în spatele ei, undeva, langă ureche. El doarme, ea nu. Se ține de mâna lui mare și grea și se uită la a ei, printre degete. Ar vrea să-i mângâie părul
Puff...puff
Am fumat mult... rezemată pe perne moi, foarte moi, aproape la fel de moi ca trupul tău. Da, ție, dragule, îți povestesc! Plămânii miroseau atât de dulce...departe, pe munte, în vârf, așa
