BR

Oare ingerii obosesc? Eu nu cred...ah nuuu, niciodata!! Ce s-ar intampla daca ingerii ar obosi? Noi nu am putea invinge gravitatia fara de aripi...si aripile noastre sunt unicul ostrov de viatza care ne ridica spre Paradis...acolo sus...suspendati...puncte de suspensie...

...si ea e un inger...cazut, e drept, dar un inger...asha ca...RIDICA-TE SI UMBLA!

Trebuie sa nu uiti ca, noi, muritori de rand amarati, suntem in stare de lucruri divine...doar crede in ele! Odihneste-te 7 ceasuri si pe urma spune-mi cat de mult te-ai inaltat...inger...Paradis...

Profund…nădejde, încredere, credință…Omul, un minuscul punct material din Univers căutând spre necuprinzatorul Dumnezeu - divinul crucifix din icoana suspendată care odată și odată tot va coborî să ne scape de cuiele care ne țin în robia patimilor noastre…

Mi-a placut mult textul tău, Ela!
M-am pus în pielea ta și să știi că deseori mă regăsesc acasă, într-o dezordine totală ce-aș vrea să-mi pară una simplă de explorat și imaginează-ți că mă trezesc brusc într-o stare (dependența asta...) de a vrea să dau un „Ctrl+F” sau un „F3” în scop de SEARCH sau FIND și, pe o tastatură virtuală dispusă în formă de hologramă tridimensională făcându-și prezența imediat dupa un simplu click de neuron din matricea existentei mele, să tastez cu o ușurință și o rapiditate obligatorie impusă de situația de urgență la care sunt constrâns: cămașa albastră în carouri sau plicul gata timbrat cu declarația de impozit sau biletul pentru trenul de la 7 jumate, sau, într-un final, un număr de telefon de Taxi...și ENTER.

Nu, Elia, nu punct! Niciodată! Decât un dram de mister evaziv și expansiv zilnic cu puterea a doua…

Dariandrei: Dacă am știi să vrem și noi într-atat de mult și puternic suspensii care le vor și le caută punctele „în voința lor de puncte”, n-ar mai fi suspansul care pe ele le leagă ca să fie trei întotdeuna...forța centripetă și-ar astfel pierde rolul de Unu...

Mulțumesc Magdalena pentru nota de cromatism atribuită - eu vreau albastrul infinit și pur...

Rabdare, Liza, nu uita să ai răbdare! După atatea puncte plasate, era normal să ai o perioadă de așteptare suspendată într-un suspans luuuuuuuung…Și stii de ce? Pentru că nu era încă Punct! Era aproape Punct…De fapt era Punct fără trei…
Mulțumesc!!!

Punctele de rigoare le-am pus deja, Ela, dar tare mi-ar fi plăcut ca tu să le mai dezlegi neînțelesurile…încă o secundă, încă un gând, încă o pagină…ca să pot vibra înalțându-mă la…Unic…

…mulțumesc…

Plouă peste tot acum...eu ador ploaia dar deseori mă întristează...lacrimile cerului, ale celor care au plecat pentru totdeauna, împotriva rațiunii ce se opune dorinței egoiste de a-i păstra lânga noi...
Și oare câte lacrimi încap într-un strop de ploaie? Cinci? Șapte? Dar în sufletul unui om? Și narcisele, ele de ce plâng?

„...starea aceasta acustică până devine vizibilă în lumina ultravioletă...” – mi-a plăcut mult asta!

Si, deci, Adam a fost un \"fraierescu\" in primul cat de altfel si in ultimul mandat, alaturi de o cana mare de ceai din cozi de cirese... Dar ce va fi de el?