Poezie
Ars poetica
1 min lectură·
Mediu
Sunt ochi ce lăcrimează în spații de durere
Ingândurată frunte de demiurg natâng
Fărâma care strigă și vierme care cere
E dreptul meu să caut,să judec și să plâng!
Sunt stâlp de catedrală suprem inchizitor
Cu visurile toate ascunse-n mute orgi
Vitralii au drept coaste doar linii ce mă dor
De recea-apăsare-a cadavrelor din morgi.
Eu, ultimul nebun, atins de nepăsare,
Ivit din disperarea poetului modern,
Îmi sângerează rana, mă-mpiedic în hotare,
Nu știu ce-aduce clipa, mă doare ceasul tern!
001809
0