Hai,hai să alergăm împreună
Tată .
Nu auzi că privirea mea urlă
Hai să îndobitocim spinarea dealului
Şi să căutăm din mers potcoava calului
Pe care ai lăsat-o pierdută în sufletul mamei
Atunci
Tu,ultima mea beție
Şi cea mai grea dintre toate.
Sinucigaş m-am lăsat furat
Anapoda,cu picioarele înainte,
De beat mort,ce eram
Am adormit sub masă.
Tu,temelie fără casă.
Aburii gândului
Timpul meu nu se măsoară
În secunde,ore sau ani.
Odihna trecerii mele spre neant
Sunt cuvintele,cuvinte
Adică sisifi,adică bolovani.
Mă simt de parcă aş avea un veac
De-atât de dese
Tu ai crezut,oare
Că dincolo de carnea
Putredă din inima mea
Ce respirarea-ți bate...?
Tu,ai crezut, că poate
Am și eu Dochi(e)a mea?
În spate am un munte
În față doar chipul tău...
Golgota
Și-am povestit în somn
Că dac-ai să iubești
Probabil
Și,
Cine poate ști...
O fericire de sisif
Ai să găsești
Pe-acest pământ , tot mai departe
Ce plânge-ntru Dreptate.
Mai bine zidește-o
Rădeanca,
Lacrimile mamei mele,
Cu pașii goi, dorit de soare
Prin ploi flămânde primăvara
Mi-e rău
Să nu-mi mai fie dor
De stele...
O, dulce, Tu Hristoase
Alină-mi
Stropii mântuirii
Tu , tânără jună
Cu pielea
Nici mată, nici brună
Curată ca țuica
De prună.
Te doare și urlă
De streche
Urechea cea stângă
Îți este tare dor
De o privire nătângă.
Ai vrea să respiri
În seara-n care am să plec
Să nu privești în urma mea
Cum pasu-n moarte mi-l petrec
Așa-i ursita , noaptea grea.
Lacrima ta m-ar frânge
Picurând în viscere
Amintiri de durere
Bulgări și
Tu uită-mă și iartă-mă
Mereu.
Și-ngroapă-mă, urăște-mă
Dar tot mai des, mai rar
Tu cântă-mă, descântă-mă
Sunt eu…
Și nu mă mai lăsa să plec
Fără de tine noaptea
S-o petrec.Nu
Mie,
De azi până ieri
Mi se face
Dor de tine.
Pe-acest pământ negru
De tristețe
Oamenii zâmbesc timid
În fața zarurilor
Divine.
Te cunosc,
Nu cred...
Totuși
Ce toamnă blândă
Și simt în
