Poezii

Hai,hai să alergăm împreună Tată . Nu auzi că privirea mea urlă Hai să îndobitocim spinarea dealului Şi să căutăm din mers potcoava

Tu,ultima mea beție Şi cea mai grea dintre toate. Sinucigaş m-am lăsat furat Anapoda,cu picioarele înainte, De beat mort,ce eram Am adormit sub masă. Tu,temelie

Timpul meu nu se măsoară În secunde,ore sau ani. Odihna trecerii mele spre neant Sunt cuvintele,cuvinte Adică sisifi,adică bolovani. Mă simt de parcă aş avea

Tu ai crezut,oare Că dincolo de carnea Putredă din inima mea Ce respirarea-ți bate...? Tu,ai crezut, că poate Am și eu Dochi(e)a mea? În spate am un munte În față doar chipul tău... Golgota

Și-am povestit în somn Că dac-ai să iubești Probabil Și, Cine poate ști... O fericire de sisif Ai să găsești Pe-acest pământ , tot mai departe Ce plânge-ntru Dreptate. Mai bine zidește-o

Rădeanca, Lacrimile mamei mele, Cu pașii goi, dorit de soare Prin ploi flămânde primăvara Mi-e rău Să nu-mi mai fie dor De stele... O, dulce, Tu Hristoase Alină-mi Stropii mântuirii

Tu , tânără jună Cu pielea Nici mată, nici brună Curată ca țuica De prună. Te doare și urlă De streche Urechea cea stângă Îți este tare dor De o privire nătângă. Ai vrea să respiri

În seara-n care am să plec Să nu privești în urma mea Cum pasu-n moarte mi-l petrec Așa-i ursita , noaptea grea. Lacrima ta m-ar frânge Picurând în viscere Amintiri de durere Bulgări și

Tu uită-mă și iartă-mă Mereu. Și-ngroapă-mă, urăște-mă Dar tot mai des, mai rar Tu cântă-mă, descântă-mă Sunt eu… Și nu mă mai lăsa să plec Fără de tine noaptea S-o petrec.Nu

Mie, De azi până ieri Mi se face Dor de tine. Pe-acest pământ negru De tristețe Oamenii zâmbesc timid În fața zarurilor Divine. Te cunosc, Nu cred... Totuși Ce toamnă blândă Și simt în