Poezie

IUBIRE FRENETICÃ

1 min lectură·5 ianuarie 2002

Mediu

Am alergat în zadar

în imensitatea trăirilor mele efemerice

am încercat din pustiu

să clădesc o iubire pierdută.

Am dorit dureros de mult

să-mi alin dorul în caldele tale îmbrățișări.

Dar a rămas doar un vis

al unui suflet devenit cenușă

a ars... și s-a stins, încercând

să păstreze flacăra iubirii și a dragostei.

Totul e pulbere. A fost flacără, a fost

fum...

am fost doi, am rămas unul, ..., am rămas

doi...

un joc de cuvinte și de cifre, de sentimente

și de gânduri

mă amețesc și mă pierd.

E frumoasă viața și eu te iubesc...

te iubesc pentru că exiști...

te iubesc pentru că mă mângâi...

și atât.

Bietul meu suflet intonează o simfonie

albastră,

Eu o aud... tu o auzi, dar te sperii

și fugi,

sau nu crezi că poate exista o asemenea

trăire…

un asemenea vis…

Îți amintești povestea, visul în care

ne-am intersectat

și ne-am oprit o clipă să ne unim

destinele.

A fost o trăire meteorică… iar eu

m-am schimbat

nebănuit de mult.

Sângele meu fierbe în vene

Și te cheamă.

002.519

Borcila Luminita. “IUBIRE FRENETICÃ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/borcila-luminita/poezie/11089/iubire-frenetica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.