Poezie

Ironie

1 min lectură·27 decembrie 2001

Mediu

Naște-te lumină din stropul de lacrimă,

Ninge-mă-n noaptea cea rece, și

Cheamă apoi, din inimă...

Să-mi picure pururea însăși – sărutul.

În globul ce-atârnă în lume

E iarnă și umbra e albă

Căci plină este de glume

În jocul de fulg, întreaga paradă.

Este ironia vieții născută din –

Dejnădejde și ură, și vin

În lava ce se vrea eruptă

Cu-o inimă frântă.

Ceea ce tu ai iubit odată

A murit, este amintire,

Căci nu a fost real,

A fost iubirea de iluzii și vise.

Cu lacrima - pecete pe inimă

Viața și-a acoperit fața.

Într-o clipă a murit dorința

Speranța și dorul de viață.

Am crezut în tine și privirea

Am luat-o cu mine, în ceața

Ce liniștea serilor târzii.

Avea să o picteze în noapte.

Pierdut e sufletul și chiar în...

Lumina din stropul de rouă

M-am regăsit rătăcind;

O lume de iluzii-se naște.

002.966

Borcila Luminita. “Ironie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/borcila-luminita/poezie/10788/ironie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.