Ne plimbăm de nebuni,
Printre oameni răi și buni,
Căutând sufletul pereche,
De care știm de la bătrâni.
Și în haotica căutare,
Parcă fără sens dar fără încetare,
Uităm să punem simpla
Odată ce ochii tăi verzi m-au privit,
Din acel nimeni, cineva a devenit.
Și speranța din ei, din abisul întunecat,
Până în al 9-lea cer m-a ridicat.
Frumusețea ta, în cuvinte greu de
Iubire e când fără încetare te privesc,
Iubire e când doar la tine mă gândesc,
Iubire e când de mână te țin,
Iubire e când de dorul tău suspin.
Iubire e când în brațe te strâng,
Iubire e când
Cerul nopții de e stele încărcat,
Luna nu de mult din așternut s-a ridicat,
Iar eu să te tot aștept nu am încetat,
Pentru că tu îmi completezi paradisul.
Lacul, ringul de dans infinit al
BC