Poezie

Paradis

1 min lectură·30 ianuarie 2013

Mediu

Cerul nopții de e stele încărcat,

Luna nu de mult din așternut s-a ridicat,

Iar eu să te tot aștept nu am încetat,

Pentru că tu îmi completezi paradisul.

Lacul, ringul de dans infinit al lebedelor,

O lume cu totul feerică doar a nuferilor,

Pentru a te aștepta m-a primit și pe mine,

Paradisul meu desăvârșindu-se împreună cu tine.

În câmpia care ți-a furat verdele ochilor tăi,

Acei doi luceferi, care ard ca două văpăi,

Aștept parcă de o eternitate să te privesc,

Și să îți spun în paradis că te iubesc.

Când prin a noastră îmbrățișare universul îl vom cuprinde,

Și cu un sărut sincer timpul în loc îl vom surprinde,

Atunci iubirea noastră va transforma realitatea într-un vis,

Iar această lume pentru noi va deveni un paradis.

00876

Bonte Petru Cristian. “Paradis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bonte-petru-cristian/poezie/14023141/paradis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.