Ma doare, da,
voi, apostoli inchisi in cusca libertatii,
voi, ce meditati la soarta sortii,
in voia mortii,
in arena de cristal
fals pocal
cu ser letal
in tubul dreptunghiular
de sange
Acum, eu sunt actor in piesa mea de teatru:
Scenarist, regizor si actor, in timp comun,
Decorul e acelasi: vesel, dar macabru,
Doar regia se schimba la timpul oportun.
Si trauma din viata e
As vrea sa zbor
Spre cele mai inalte lumi,
As vrea sa visez
La cele mai inalte culmi,
As vrea sa cred
Ca te voi intalni,
As vrea sa cred
Ca ma poti tamadui.
Sa cred, sa sper, sa visez,
Eu cred
ca maturul dematurizeaza-
el venereaza
si in continuu prizeaza
drogul-circ al neantului,
fiert in suc propriu,
cu saliva sangeranda.
Inuman.
Eu simt
cum pamantul imi fuge de
Rupt din Rai, sau din Iad?...
Oare cine sunt, de fapt?
O caramida prinsa-ntr-un zid invechit,
Un fir de par incretit la nesfarsit,
O frunza-n arborele vietii, macar,
O piatra
Rupt din Rai, sau din Iad?...
Oare cine sunt, de fapt?
O caramida prinsa-ntr-un zid invechit,
Un fir de par incretit la nesfarsit,
O frunza-n arborele vietii, macar,
O piatra
Rupt din Rai, sau din Iad?...
Oare cine sunt, de fapt?
O caramida prinsa-ntr-un zid invechit,
Un fir de par incretit la nesfarsit,
O frunza-n arborele vietii, macar,
O piatra
Oare ce este viata altceva
decat o tabla de sah
pe care noi, pionii, ne incercam norocul
in ceea ce ne dorim sa fie curat joc al mintii?
Oare ce suntem noi altceva
decat niste oarecare piese
