Poezii

Ma doare, da, voi, apostoli inchisi in cusca libertatii, voi, ce meditati la soarta sortii, in voia mortii, in arena de cristal fals pocal cu ser letal in tubul dreptunghiular de sange

Acum, eu sunt actor in piesa mea de teatru: Scenarist, regizor si actor, in timp comun, Decorul e acelasi: vesel, dar macabru, Doar regia se schimba la timpul oportun. Si trauma din viata e

As vrea sa zbor Spre cele mai inalte lumi, As vrea sa visez La cele mai inalte culmi, As vrea sa cred Ca te voi intalni, As vrea sa cred Ca ma poti tamadui. Sa cred, sa sper, sa visez,

Eu cred ca maturul dematurizeaza- el venereaza si in continuu prizeaza drogul-circ al neantului, fiert in suc propriu, cu saliva sangeranda. Inuman. Eu simt cum pamantul imi fuge de

Rupt din Rai, sau din Iad?... Oare cine sunt, de fapt? O caramida prinsa-ntr-un zid invechit, Un fir de par incretit la nesfarsit, O frunza-n arborele vietii, macar, O piatra

Rupt din Rai, sau din Iad?... Oare cine sunt, de fapt? O caramida prinsa-ntr-un zid invechit, Un fir de par incretit la nesfarsit, O frunza-n arborele vietii, macar, O piatra

Rupt din Rai, sau din Iad?... Oare cine sunt, de fapt? O caramida prinsa-ntr-un zid invechit, Un fir de par incretit la nesfarsit, O frunza-n arborele vietii, macar, O piatra

Oare ce este viata altceva decat o tabla de sah pe care noi, pionii, ne incercam norocul in ceea ce ne dorim sa fie curat joc al mintii? Oare ce suntem noi altceva decat niste oarecare piese