Boldea Dan

ca zborul de lilieci mă-ndrept spre tine vreau fericirea noastră oarbă vreau sufletul să-mi împietrească să-ți simt doar respirul să-mi simți doar privirea cum coboară peste tine făr-a privi

Locuim amândoi în orașul gol Locuim amândoi într-o stare de dor Locuim amândoi sub același cer Hai să locuim amândoi, atât îți cer Hai să locuim în același timp Hai să locuim sub același

Câte gânduri putrezesc în nuanțe de gri Câte zile am plâns, crezând că nu o să mai vii Departe sunt zilele cu nuanțe purpurii Departe ești tu, dar te aștept să vii În firul de amintiri care ne

Lumea se schimbă, noi ne schimbăm Lumea ne lasă în spate, noi ne uităm Tu ești o fată bună, cu iz de prințesă Lumea e o fată rea, cu aer de contesă Oricât de greu ar fi, să nu-ți pierzi

De ce pleci și mă lași aici În pustiul dragostei tale? De ce pleci și nu mă săruți? Oare tu chiar vrei să mă uiți? De ce despici rochia iubirii? Oare e o dragoste uitată? Întalnirea cu tine se

Unsprezece universe nesfârșite unsprezece măști neștiute unsprezece aripi albe, mari, se desfac unsprezece uragane, cu vânt și ploaie unsprezece nopți de amor, la tine-n zbor stau nemișcat