Poezie

Plecare

1 min lectură·21 iulie 2018

Mediu

De ce pleci și mă lași aici

În pustiul dragostei tale?

De ce pleci și nu mă săruți?

Oare tu chiar vrei să mă uiți?

De ce despici rochia iubirii?

Oare e o dragoste uitată?

Întalnirea cu tine se lasă așteptată

Acolo, pe peronul din gara uitată de lume,

Unde vântul îmi bate prin păr și îmi spune

Că ar trebui să încep o viață nouă,

Pentru ca-n sufletul meu să nu mai plouă!

Stau și privesc ceasul auriu

Și de tine nimic nu mai știu,

Mă uit la timp cum trece peste viața rece,

Al meu suflet vrea să plece,

Să plece, să uite de al tău gând rece

Oare tu te-ascunzi ca mine

Când știi că noaptea vine?

Când la lumina lumânării mă gândesc la tine,

Atunci când conturul umbrelor mă sperie,

Când la tine-n brațe aș vrea să fiu,

Să-ți mângâi firele de păr reci,

Să fim împreună pe veci...

00891

Boldea Dan. “Plecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boldea-dan/poezie/14128857/plecare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.