Poezie
Agonia
1 min lectură·
Mediu
Trebuie să fiu original, trebuie să fiu artist;
Îmi dau cu capul de oglindă și tot ce iese este sânge,
Cu cioburi venele îmi tai, și mă înec în cadă...
Cum pot s-ating supremul ? Complex dar și simplist.
M-arunc de la etajul zece și-aud cum mama plânge,
Dar tot nu pot să fiu artist.
De printre roți de tren încerc s-ajung la cititor,
Dar NIMIC... .
Am mers pe roșul jar și chiar mi-am scos toți dinții,
Mâncat de lei am fost... dar el tot nepăsător.
Am înfundat și pușcăria, rinichii mi i-am scos,
În prag de nebunie degetele mi le-am ros.
De trei ori inima mi-am frânt, și am iubit, și-am plâns, și-am râs,
Din cap ochii mi i-am scos și pleata chiar mi-am ras.
Și totuși;
Nu pot să-nving natura, nu pot să fiu ce nu-s;
Născut să mor în agonie, dar niciodată un artist.
023351
0
Mare scofala,decat sa intri in agonie intra intr-o afacere.
Textul tau m-a amuzat.