Adeline, Adeline
Ai o coapsă întinsă spre neobrăzarea mea,
Adeline, Adeline
‘aide lin spre pofta mea de căpcăun!
Nu mă întreba de ce ma cheamă așa,
Sunt eternul mort îndrăgostit de carne,
Mă enervezi la culme și urlu,
Mă săruți și te iert.
Te văd dormind în pat, întinsă pe burtă
Și vreau să fiu perna ta.
Mă-nvârți și nu mă oprești,
Iar când o faci, te
Semnez timpul cu un sentiment,
Adaug o poză și un eveniment.
Obțin rezultatul: o amintire,
Un soi de luntraș prin îmbătrânire.
Dar după îmbătrânire, după timp?
Încerc să sper...și sper!
Ce
...nu există?
Sigur că da!
Gândește-te la posteriorul perfect
Al domnișoarei matinale de la metrou!
Te întrebai dacă poarta furou,
Apoi îți aminteai de telefonul defect.
Mi-ai spus că îți place
Atunci când simți cum îmi bate inima,
Dar eu nu ți-am spus că nu îmi place
Să îmi bată inima
Pentru că ție îți place să auzi
Cum îmi bate inima.
Cred că încerc să-ți
Alege-ți lenjeria intimă cu grijă!
Altfel iubita dacnomană
Te va lăsa strălucitoare
Pentru hirsutul de la 3.
Iar tu, benign, de-acum onicofag,
Rămâi, la doi, ca un as(s)in emasculat.
Praline peste sfârcuri de cariatidă
Și un sărut pervers în Cișmigiu ziua-n amiaza mare.
— Ãsta este un fragment din visul meu, Matilda.
Dar acum e realitate. Tu ce zici?
Nu vrei...
Îmi vine să
Calvar de sâni
În vara posedată!
Suport amar... de goliciune
Printre nutriile-ncălțate
... și salivez la manechine.
Dar ce folos să freci la plastic?
Că-nțepenești... de zor.
Ne scriem jazz-scrisori,
Vorbim la telefon.
Umezi, închiși în receptacul,
Ne cam smintim de lume,
Apoi, ca fluturii spășiți,
Ne așezăm în plasă,
Sătui pentru moment
De clipa
BT