Poezie

Stare de veghe

1 min lectură·9 februarie 2007

Mediu

Soarele arde.

Vântul ridică părul în aer.

Iar eu ca un mare dobitoc

Cu alt dobitoc mă încaier.

Oamenii se opresc cu toții in jur

Și privesc ca la comedie

Și tot ce-i doresc bietului dobitoc

e în gură un dinte întreg să nu-i fie.

Lumini dau năvală

Și sunete-s din ce în ce mai aproape

Sub priviri curioase

Noi doi o luăm la fugă în noapte.

Bătrânii se-ascund

Atunci când trecem pe stradă,

Fetele fug

Ca și cum tații lor vor să le bată,

Lumini se aprind

Pentru a ne surprinde pasul

Iar vocile tac

Pentru a ne auzi nouă glasul.

Sala e plină

Lumea așteaptă sentința.

Dorința lor e mare și veșnică-

aceea de a ne vedea umilința

pe față..

De vise se-agață orice muritor de rând

orice om..

Care nu știe de ce fac ce fac

Când n-am somn.

001.910

Bogdan Stemate. “Stare de veghe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-stemate/poezie/230814/stare-de-veghe

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.