Stare de veghe
Soarele arde. Vântul ridică părul în aer. Iar eu ca un mare dobitoc Cu alt dobitoc mă încaier. Oamenii se opresc cu toții in jur Și privesc ca la comedie Și tot ce-i doresc bietului dobitoc e
BSBogdan StemateTrece timpul
Oricât de tristă e tristețea - Mai trist e să zambești Atunci când rău te doare și - Cu capul de viață te lovești. Dacă în jurul tău se-nvârt mereu Segmente de-amintiri pierdute Din viața
BSBogdan StemateNatura
Firul cald de iarbă verde Apa curge peste el Grădinița-n zări se pierde-n Viața de rebel. Arderi parfumate, Scrumiere pline, Să te plângi iți vine, Stând pe spate. Pădurea de rouă Norii
BSBogdan StematePământul
Cine se aruncă în toate direcțiile fără să îi pese? Cine ține apele în palme fără să se reverse? Cine trăiește chiar dacă nu e viața-n sine Ci numai o păstrează și o întreține? Cine primește
BSBogdan Stematevagabondul
În spațiul lui, restrâns dar larg, Traiește, zi de zi, N-are prieteni, nici familie, Nu are nici copii. Nu are viață, ce mânca, N-are nimic pe lume, Nu are loc, nu are rost, N-are nici măcar
BSBogdan StemateSpirala
Culoarea infinit de subțire, Ascunsă în negrul din jur, Se înconjoară pe sine înaintând în viteză, Iar ochii nu îi pot percepe mișcarea. Din nimic se va naște, Întunericul îi e tată, Lumea-i
BSBogdan Stemate