bogdan Sevra

pentru ca imi aminteste de dezideratul prim al batrinilor cronicari- discernamintul si pentru ca este o scriitura plina de verva moralizatoare(traiasca moralistii si literatura cu tendinta!). Dar, iubite auctoriule, ce legatura are acest text cu poezia, sau mai bine spus cu asteptarea cititorului din valeatul 04 asupra poeziei?

Un soi de scremut asimptotic, care vrea sa re(veleze?) o stare de clarobscura promenada printr-un topos al neputintei comunicarii(fapt, de altfel, vizibil prin punctele de suspensie folosite cu sirg). Un text nedemn.

Avea Alecsandri o poezie superba despre bele, belissime, beliri si ate belicute si belicele. Cred ca ar fi fost profund onorat sa ti-o dedice in urma lecturii textului acestuia!

La multi ani, Simona!

Poezie nascuta din reminescente religioase si cluturale. Un text care denota proasta memorie si nestapinirea entuziasmelor vane.

o fi vreo parodie la limba romana. cine stie?

Domnilor, ma iertati ca intru si eu, dar care este ortografia limbii romane?
Problema cu a si i este veche si sta in felul urmator: dupa \'89 onor Academia Romana a adoptat grafia cu a din a pentru a sublinia caracterul latin al limbii si a-l minimaliza pe cel slav. Bun. Problema insa este ca limba e si va ramine un organism viu. Nu putem nega influenta slava.
Desigur, cel mai corect ar fi sa se grafieze dupa etimologie, dar sa fim seriosi... . Stiati, de exemplu, ca Literele clujene nu au renuntat la grafia cu i din i? Poate ca o sa aud ceva de genul ca \"la Bucuresti se da ora exacta\" dar, dar... .

Virgil, ma ierti pentru off topicul ne-off topicul acesta.

Avem de-a face aici cu un arghezianism profund asumat. Finalul poeziei are o semnificatie aparte: constiinta muritorului este ancorata in Dumnezeu, pe care il vede rusinindu-se pentru creatia sa.

La multi ani, Florian Stoian Silisteanu!

Desigur, numele care mi-a atras atentia asupra aceste reviste este cel al domnului profesor Muthu. Sper sa pot fi si eu acolo.

Nu vreau sa las senzatia boului intrat in lanul cu crini, insa textul acesta e atit de caduc incit imi vine sa-mi iau lumea in cap(si sa ma fac haiduc). Asa ca Andadragalaseniadragalaseniiilor(nu-i asa ca sint bun la ghicit) as vrea sa citesc ceva mai plin de vina.

Pe mine m-ai binedispus. Poate nu trebuia?

Imi place vocabularul pe care il folosesti, imi pare a se situa in coeziune cu modul de poetizare pe care il adopti. Tabloul creat este insa unul sictirit, daca as putea spune asa, si nu sictirit din punctul de vedere al celui care transmite, ci din punctul de vedere al celui ce recepteaza.

Imaginea pe care ai conturat-o aici poate fi una foarte buna, dar in cu totul alta constructie. La inceputul ei poezia se prezinta drept una cu atmosfera crepusculara, dar la un moment dat dovedesti ca nu poti mentine acelasi fir, ca starea ta interioara se face vinovata de dipsihie (lucru care nu este tocmai indezirabil in poezie, din contra, poate fi folosit cu rafinament- atita timp cit nu afecteaza coerenta poemului). Spre exemplu versul pe care il incriminez este acel \"in viata noua\", care-mi da senzatia ca ar fi fratele mai mare al mult mai binecunoscutului \"si totul va fi bine\".
Apoi, am mai depistat o inadvertenta in poem: persoana a doua care apare ex nihilo, ca o sperietoare de ciori, si care, cred eu, strica tot poemul.

un poem cu iz clasic, care, presupun, are ca punct de plecare Bacovia. Se poate remarca o anumita abilitate prozodica; versul e lucrat, imaginile bine conturate. Se pot insa vedea si stingacii de versificare, bunaoara versul \"Ori pe cale sa straluceasca\" este ca un ghimpe in coasta cursivitatii poemului si da senzatia de bilbiiala, de \"n-am gasit altceva, dar totusi am vrut sa-l scriu si pe asta\".

Ma duc sa-ti citesc si celalalt poem postat.

voi incepe cu un comentariu off topic: imi este cunoscut numele tau. Bucuresti? hmmm

Revin.

Imi aduc aminte ca am mai prins ceva din efervescenta activitatii lui GAP pe site. Un vesnic cel-cu-ingeri, care iti lasa uneori impresia ca nu vede de penele stanesciene nimic. Nu e asa insa.

Poezia lui ofera caracter: stie sa loveasca imparabil, dar stie si sa miingie. De o frumusete aparte sint si comentariile, care transcend simplul exercitiu critic si devin ele insele bucati de creatie.

Asadar, precum spunea si Nexus mai sus, acest poet merita citit si recitit!

Intr-adevar, doar niste cuvinte cu jocurile aferente, care, din pacate, nu aduc nici macar un minim de ingeniozitate. Altfel, un poem cu prozodie buna, insa sforaitor si neinteresant.

Se pare ca Vladimir \"s-a inrait\" de cind nu am mai trecut pe la el(sic!). Observ in textul de fata o mai mare carnalitate a cuvintelor, o mult mai buna incadrare spatiala. Miza poemului de fata este una generala poemelor lui Vladimir iar aceasta miza este, as indrazni sa spun,
transfigurarea. O transfigurare care de aceasta data se face trecind printr-un spatiu de fond inchis, un element cu reverberatii palpabile.

Semnificantul scriiturii tale, Vladimir, incepe o metamorfoza(care desigur, poate fi incheiata deja). Am devenit foarte interesat de acest ciclu de poeme.

Citesc un poem care se prezinta un spatiu mediu al extatazului oniric sau nu; un spatiu situat intre \"ratiune si simtire\", intre \"corpuri blestemate\" si sensuri, intre pacat si \"nisipurile miscatoare\".

In fapt, cheia poemului ne parvine prin ultimele doua versuri: \"intr-un vis/camuflat in mine\", iar ceea ce ar parea ca este un alt banal discurs poetizat despre vis, acest vis atit de uzat in poezie, apare prin intregul textual ca fiind o excelenta poezie a decadentei. Prezenta acelei invalmasiri, de copulari intre elemente abstracte si concrete mi se pare inspirata si la locul ei, spre binele coerentei.

Nu pot sa spun ca m-a impresionat in mod deosebit poemul, in sensul de \"infiorare lirica\" sau mai stiu eu ce efecte cathartice, efecte ce oricum pot fi acuzate de anacronism la un cititor. Insa, la o analiza mai atenta m-am delectat cu anumite sensuri dibuite si cu modul in care ai construit textul.

Ma mir cum de acest poem a ramas nebagat in seama de catre comentatori. Poezia este scrisa in cel mai pur(sic!) canon folcloric, care este profunzimea.

Ma plec in fata singurului poet care m-a convins pe acest site!