Poezie

Trecuta iubire

1 min lectură·29 iunie 2007

Mediu

O lacrimă căzută din adânc

În ’naltul cerului de-azur.

În lumea-ntoarsă ce o plâng

Doar nepăsarea nu o-ndur.

Mă zguduie dureri pricinuite

De vorbe ce oricum n-au rost.

În lumea dragostei trăite

Nicicând n-oi fi ce-odat-am fost.

Îndrept privirea spre trecut,

Dar nu găsesc vreo alinare.

Iar tot ce-am vrut și n-am avut

Se pierde-acum în depărtare.

Ci n-oi lăsa eu, dinadins,

Un suflet să se piardă.

Mai bine-ncerc ca-n jar nestins

Să-l fac mereu să ardă.

Voind ca-n taina ce-am aflat

Să-mi aflu și eu locul,

M-am dovedit necugetat

Și n-am ’cercat norocul.

Călcat-am, oare, legi nescrise

Ce au în ele doar simboluri?

Ori n-am știut, la timp, de vise

Să mă desprind în line zboruri?

Noaptea a fost timpul meu preferat,

Iubire și farmec trecute-ntr-o doară.

În ceasuri ce mereu iute-au zburat,

În clipe ce încă mai zboară.

Cumplit mă-nfioară un gând tulburat

În mintea-mi pustie și rece.

Iar sufletu-mi ars e de-un dor nesecat

Ce-n veci nu putea-va să sece.

001.704

Bogdan Olteanu. “Trecuta iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-olteanu/poezie/1733928/trecuta-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.