Bogdan Nicolae Groza

Un descantec menit sa-si atinga efectul. O imbinare reusita intre umor, incantatie si...buna dispozitie, cu finalul sugubat \"cauta-ma sunt femeie\" Si cine ar sta nepasator in fata unei femei?

frumos gestul tau de a promova poetii cu adevarat valorosi. Felicitari.

Iata un anunt care nu trebuie trecut cu vederea. Deci, poezistilor, dramaturgilor, eseistilor, prozatorilor si toti ceilalti, haideti sa luam cu asalt Bucurestiul, daca nu prin prezenta noastra fizica acolo macar prin cea literara. :)) Numai curaj si inspiratie sa aveti.
Mult succes.
foarte bine ai facut Luciane, postand acest anunt.

de multe ori am avut si eu un dialog cu mine. Aici, in textul tau e un zbucium sufletesc mai degraba al unui om caruia amintirile nu-i dau pace. Se intampla deseori sa pomenim, consitient sau nu numele celui drag, sa ne trezim ca-l strigam, ca-l chemam in gand. Pentru acea persoana care ne ocupa mintea simtim ca traim, ca merita sa zambesti, ca ai o preocupare, chiar si virtuala ca cineva, undeva, simte la fel ca tine si traieste, aidoma, senzatiile traite de tine. asa as putea interpreta prima parte a textului tau, scris cu o oarecare duiosie, melancolie, nostalgie a unei vremi nu demult trecute.

Al doilea pasaj e mai trist. Pare o ratacire in propria deznadajduire a personajului, o deznadajduire care lasa impresia inapetentei de a trai, cand \"picioarele se adancesc in noroiul in care s-au obisnuit sa traiasca\" Totusi nu sesizez disperare la acest personaj, mai are puterea sa-si propuna teluri inalte, ceea ce inseamna ca inca nu-i totul pierdut, chiar daca uneori, pentru a impresiona, simuleaza iubirea de oameni.Pana la urma, daca se toot simuleaza, se va ajunge intr-adevar, incostient la iubirea de oameni si atunci simularea devine traire autentica.

personajul, pentru a nu se simti singur cu totul, practica o terapie. Terapia prin scris. Isi aduna din minte clipele placute, le asterne pe hartie, scrie o scrisoare melancolica dar duioasa, cu gandul la Florentina lui, cu sufletul flamand de dragoste.
Sfarsitul prozei ne dezvaluie sursa puterii de a iubi. Si anume, avand ca model pe \"El\", pe mantuitor, care ne invata sa iubim si sa ne desavarsim in iubire.
Introspectiva, scrisa usor dulceaga, (dar poate ca asa a vrut autoarea, creand un personaj romantic si melancolic) proza are si o morala, si anume, credinta ca iubirea e salvatoare, si ca atare, o treapta spre desavarsire.

Dorine, n-am pretins ca as fi scris ceva original. contrele mele doresc doar sa amuze, daca reusesc asta,a tunci efectul e garantat. Cat despre incalcarea dreptului de autor, nu cred ca se paote pune problema. A plagia inseamna a nu divulga sursa textului sau autorului plagiat.Desigur, daca e sa interpretam legislatia poate pe undeva ar exista o incalcare a drepturilor de autor, desi ma indoiesc. O idee de sine statatoare, spusa altfel si care reda un alt mesaj poetic poate fi considerata plagiat, ca se folosesc aceleasi cuvinte ajutatoare? Nu cred. Sunt multe poezii scrise de diversi autori care pornesc de la o poveste, de la un mit. Fiecare poate veni cu ceva in plus, cu un sens care sa schimbe total mesajul initial. Sunt multe de discutat.Poate ca ai si tu dreptate pe undeva insa sa lasam teoreticienii dreptului sa interpreteze in ce masura se incalca dreptul de autor, si pe lingvisti sa analizeze daca contrele mele, de sine statatoare, pornind de la un tex tal altuia, sunt sau nu plagiate. Daca vrei sa mergem mai ddeparte cu rationamentele, cu exemplele, iti dau ca exemplu zecile de parodii, care au ca punct de plecare un alt text. Poate fi acuzat, de pilda, Toparceanu ca a plagiat?
Cat despre vestimentatia cu pricina, imi fac mea culpa,desi poti sa zici la pantaloni de blugi si blugi, asa cum poti sa zici la blugi si pantaloni. :)
In rest, sa ne auzim de bine. Iti multumesc pentru comentariul tau si te astept oricand pe pagina mea, indiferent de comentariul tau.

Ana, am facut corectura la numele tau, cu scuzele de rigoare ca ti-am schimbat numele.
Multumesc pentru trecerea ta si sper sa fac bine postand contrele separat.

se pare ca vinul isi face simtita prezenta, deja am mancat sau am baut o litera, asa ca o pun acum: \"zorii nesfarsitelor nopti\" si nu zori nesfarsitelor nopti

nu mai stiu daca te-am pupat de ziua ta macar o data
sa-mi duc buzele pana aproape de coltul buzelor tale
fara alte mofturi si fara ridicatul din talpi, pe varfuri
asa cum se practica in ziua de azi.

se nasc cand baietei cand fetite ori la asemenea aniversari
daca se plamadeste fara protectie un copil din bronz
de cele mai multe ori bem mai mult cu un pahar
asa am invatat ca se face la ziua cuiva
pana cand lasam ca mostenire capul pe perna
ametiti de licorile magice care ne fac sa zburam
sau sa ne taram ca serpii

nu mai stiu azi de ce simt nevoia imperioasa de a bea vin
poate ca inconstientul imi zice ca am liberul arbitru
si fac salturi in golul memoriei pentru a-mi aminti ultima betie aniversara
cand simteam paradisul mai aproape decat buzunarul propriu
desi n-am nimerit niciodata in livada raiului

paradisul acela era doar o oglindire a imaginatiei mele

nici nu mai stiu ce piruete faceam candva
cand ma risipeam in cumpararea celor mai frumaose flori
asa ca, vin simplu la tine sa-ti spun cum se nasc idilele
mancand iubire pe paine, la micul dejun
apoi dupa toate urarile de LA MULTI ANI,
plec simplu cu mainile varate in buzunar
fluierand a paguba de bani
ca numai trandafirii si crinii imperiali
m-au costat o mica avere...

despre cadou e prea tarziu sa discutam
poate la anul cand in zori nesfarsitelor nopti
voi face rost de o mica bijuterie
poetica

un cocor sta pe stanca si-i spune Elei: hai la o doza de ceai floare violet, ca uite, apare rasaritul si e tocmai buna o dimineata perfecta, cu iz de albastru brumariu.
La multi ani,Ela!
Frumoasa imagine, Iulia

Alina, frumos comentariul tau, ma bucur ca ai trecut pe la mine si te astept oricand pe pagina mea.

frumos eseu aniversar. Vin si aici pentru a-i transmite Danei gandurile mele de sanatate, fericire si multa inspiratie pe taramul acesta al artei, pentru ca ea face din desene si picturi poezie, si din poezie picturi si desene.

La multi si frumosi ani! Oranjul soarelui in asfintit, cu albastrul turcuaz al cerului ultrasenin si curcubeul din sufletul tau sa-ti calauzeasca viata mereu spre lumina, spre culori aprinse, spre frumos.

superba mixtura asta construita de Maria, am ras cu pofta la catrenele, epigramele si parodiile lui Rudy, de care am tras indelung sa ma parodieze si pe mine. El a zis ca nu poate, ca nu -s versuri pretabile pentru parodii, dar pana la urma tot m-a prins la inghesuiala si mi-a scris o mandrete de parodie de si acum ma apuca rasul sanatos cand imi amintesc.
La multi ani, hatrule, si bea si pentru mine o bere.
Maria, un text tonic, ca ginul tonic, in care ai imbinat cu maiestrie gandurile-ti proprii cu comentariile altora pe textele lui Rudy, facand un mixaj excelent.
Si titlul e bine inspirat, pentru ca Rudy, cand te astepti mai putin, iti da una in moalele capului cu o parodie de nu mai poti dormi de atata ras 2-3 zile.
Incerc si eu ad-hoc sa vin cu un catren la adresa sarbatoritului:
intr-un cantec de treaca- mearga
Rudi face un balans
si-invita din lumea larga
fete dornice de dans.

(doar e ziua lui, nu? ) :))

Vasile, mi-ai dat o idee cu \"varianta\" ei. In varianta ei, si ca sa-mi dovedeasca faptul ca a devenit mai tacuta, ea zice doar atat:
\"uite iubite sunt mai tacuta
si dragastoasa precum o ciuta
nu, cerbul meu, nu merge in padure
ci hai la mine, ca uite am mure
si prune, si mere... o minunatie
toate ti le voi da numai si numai tie \"

Ma bucura faptul ca poema mea, care s-a vrut a fi o joaca, ti-a smuls un zambet. Asta a fost si scopul.
Multumesc de vizita si te mai astept pe la mine.

in noaptea cu luna plina respir sub ciubarul plin cu apa
imaginandu+ma un scafandru ce participa la un fel de corida subacvatica
incat nu mai stiu exact ce vreau taur sau rechin?
nu mai stiu nici cat oxigen mai am
nici unde este situat sapunul
imi imaginez parul tau niste alge plutind aiurea prin apa
ascunse printre calutii de mare...
uf, te iubesc sirena mea cu gat de lebada!

ma privesti sagalnica cu ochi blanzi ca ochiul boului
picioarele mi le simt pesti gupi pierduti printre arcuirile tale
nu mai pot deosebi apa de foc
sorbind amarul deopotriva cu dulcele
uf, te iubesc pestoiaca mea cu inotatoare fine

ma trezesc brusc atingand cu palmele fundul ciubarului
tusind agonic, inghitind apa
privesc ceasul antiacvatic de la mana si vad ca e 11 noaptea
luna a disparut printre nori
nu mai pot auzi fosnetul apei
nici macar bataia de inima a iubirii
era sa ma inec
cu gandul la tine
e furtuna afara si ploaia cade furioasa
iar tu nicaieri
uf, te iubesc a iluzilor mele domnita


Marius, o contra asa mai acvatica, cu scuzele de rigoare daca te va supara cu ceva.

privesc concursul ce se desfasoara pe scara turnului cu 99 de trepte
curteyanii se inghesuie sa urce la balconul aurorelor, danutelor sau getelor
poarta de stejar apara cu lacate iatacul domnitei cu parul despletit
care-si face aparitia pe geam, chicotind amuyata de competitie

dorintele nu mai au rabdare si nici tutun
pe fusteiul scarilor se aud icniri inabusite
un ghiont e dat furios unui barbat ca o tuia
un chiot de femeie ploaie se aude in noapte
aruncand bezele virtuale pretendentilor
ce urca scara ramasa necucerita...

douazeci si doi de curtezani au ajuns in odaie
invart fiecare o hora sarbeasca in locul dintre pat si noptiera
pentru a impresiona cu vartejurile lor
unicul temei suprem
ea...

Frumoooos, foarte frumos. Textul are de toate, umorul molipsitor si usor cam amarui, dar care te bine dispune, al lui Ioan Peia, cronica plina de haz a maestrului Diviza (senior sau junior?, ca vorba aia asa tata asa fiu :) si relatarea interesanta a Mariei, combinate si imbinate cu poze, dau acestui text o savoare aparte. Ma bucur ca mi-am putut face timp pentru o asemenea lectura, si regret, totodata, ca distantzele mele sunt prea distante fata de aproprierile voastre.
Dar poate data viitoare voi resui si eu sa \"zgudui muntii\" alaturi de voi si sa guste Ionica a lui Peia si ceilalti o horinca de-a noastra, maramureseana :))

Anda, la o bere cu Tutulache s-a destepttat si Gogu. A vazut ca toate cumparaturile facute erau pentru el si viitoarea lui sotie si nu pentru consoarta, asa ca i-a dat papucii. si Gogu a invatat din lectia asta. :))
Ma bucur ca ti-a stranit textul meu un zambet

Dana, frumos impletesti versurile mele. Te mai astept cu broderii oricand.
Multumesc pentru gandul lasat aici.

Nancy, m-a amuzat comentariul tau si abia astept sa te apuci si tu de proza. :)
Multumesc pentru trecerea ta pe la mine, pardon, pe la Gogu :))))
La buna re/citire