neintitulată ratată
ești un monstru!
asta pentru că el îi auzise,
într-adevăr, moartea
și, nu mult după aceea,
i-o și văzuse,
înfrântă, jos, în stânga patului,
și nu dăduse doi bani pe
ea tăcea.
nu pot vorbi, spunea,
cuvintele nu exprimă
fetuși de gănduri.
eu o îndemnam:
crește-le, naște-le!
nu pot, răspundea,
stau copiii de gânduri
lipiți de mine.
înțarcă-i,
abdomen
nu ținea morțiș ca abdomenul să fie plan.
dimpotrivă, lui i-ar fi plăcut mai degrabă
un relief abdominal ușor convex.
să nu-l înțelegeți greșit – mă-nțelegeți…
uușoor convex. cât să
Ciornă
Și nu sunt eu personajul cu căciulă;
căciula asta nu-i a mea. S-a creat, fără îndoială,
o regretabilă confuzie, sau, oricum, ceva asemănător.
Sunt asaltat – fără nici o bază – de
Theodor
1.
Theodor își trase plapuma până la gât, se imobiliză aproape în ea – lui Theodor îi place să fie bine-bine învelit – și mai privi o dată frumosul desen cu elefanți de pe cearșaf.
apocrifa
într-o bună zi,
într-una dintre cele mai bune zile
pe care le construise până atunci,
ei bine, tocmai într-o asemenea zi,
dumnezeu greși o tușă. și dori
să-și îndrepte greșeala.
Alegorie
Alearga de dimineata lupii
in dimineata asta. Si vulpile rosii.
In haita, lupii si vulpile laolalta;
in haita, dar o haita cat o cireada
de zimbri. Incat, dandu-si caciula pe
Galeria
Domnișoarei D. C.
În timpul dejunului, înaintea servirii felului al doilea, posesorul observă câtorva apropiați că tânăra de la filarmonică ar întruni condițiile strămutării în
Povestioară
Un drum lung și din calea-afară de prăfuit. Cam tot așa de lung și de prăfuit precum șoseaua aceea americană pe care copilul Morrison vedea sângele indian curgând dintr-o mașină
scrâșnet
se năpusti atuncea cu o sfântă furie
asupra câtorva abdomene moi și curate,
plăgile fură umplute cu ură de moarte,
parcă se mai liniștise,
dar tot sub vuiet, sub vuiet.
d-aia,
furnici
se îngroșa sângele,
ațipind, apoi tresărind –
se visase bile rubinii,
chitinoase. articulate câte trei
și prevăzute cu membre de ață,
închipuiau furnici bipede,
fără fălci pe
Pompa
1.
În vara anului 1987, pe când Lemnaru Theodor era încă un copil, vecinul său de la catul superior, Ajoiței Bartolomeu, a construit o pompă, chiar în fața blocului. Începerea
gavroche
gavroche era, de fapt, o fată.
contemporanii au bănuit întotdeauna ceva,
însă noi avem cuvinte s-o afirmăm cu tărie.
pentru că s-a întâmplat să fim tocmai noi
acolo, jos, sub
BL