Poezie
Monolog telefonic al personajului cu caciula
1 min lectură·
Mediu
Vom relata în cele ce urmează
continuarea discuției telefonice
purtate de îndrăgitul nostru
personaj cu căciulă:
- Aveam sa-ți mai spun despre frică
și despre inedita cooperare dintre vină și frică,
fața și reversul unicei piese de puzzle
din a cărei combinare cu sine însași, la infinit,
m-am concretizat eu,celebrul personaj cu caciulă,
cu mai mulți ani în urmă.
A nu se înțelege de aci
că piesa asta ar avea, cumva,
mereu aceeași culoare;
nu, nu-i atâta de plicticoasă
combinarea la nesfârșit a piesei,
e, dimpotrivă, un joc de nuanțe
nemaipomenit, amplu, țipator. De nuanțe.
Să mai amintim, în treacăt, că puzzle-ul
despre care e vorba în discuția noastră telefonică
a reușit, prin mijloace specifice,
anihilarea de sine- o, nicidecum cea fizică.
Se încearcă, bineînțeles, cu disperare,
aducerea câtorva piese noi,
înlocuirea celei vechi,
se fac eforturi susținute în acest sens,
se dorește cu inflăcărare construirea
unui puzzle interesant, complex.
045.923
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Ladaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Ladaru. “Monolog telefonic al personajului cu caciula.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-ladaru/poezie/43752/monolog-telefonic-al-personajului-cu-caciulaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DI
Distincție acordată
Insusi pseudonimul lui Bogdan Ladaru e o trimitere la Mircea Ivanescu.(a se vedea Mopete si ipostazele)
Literatura con-siterului nostru este o prelungire a experientei ivanesciene, care nu se depreciaza in pastisa, reprezentand o ridicare la cub a ecuatiei ipostazelor,a temei identitatii autor-personaj careia ii ofera multidimensionalitate si un plus de umor, astfel incat complicitatea cu cititorul este si ea una de gradul trei.
Si ceva mai neobisnuit pentru poezie care in genere e:profunda, tensionata, metafizica ori de un ludic preaevident etc, asadar neobisnuitul de care vorbeam:textele lui Mopete au farmec si o gratie indicibila sub aparentul prozaism si epic minor.
Cred ca iti dai seama , Bogdan,:)) cu cata voluptate spun: nu mai e o cale atat de lunga: rasari!
Literatura con-siterului nostru este o prelungire a experientei ivanesciene, care nu se depreciaza in pastisa, reprezentand o ridicare la cub a ecuatiei ipostazelor,a temei identitatii autor-personaj careia ii ofera multidimensionalitate si un plus de umor, astfel incat complicitatea cu cititorul este si ea una de gradul trei.
Si ceva mai neobisnuit pentru poezie care in genere e:profunda, tensionata, metafizica ori de un ludic preaevident etc, asadar neobisnuitul de care vorbeam:textele lui Mopete au farmec si o gratie indicibila sub aparentul prozaism si epic minor.
Cred ca iti dai seama , Bogdan,:)) cu cata voluptate spun: nu mai e o cale atat de lunga: rasari!
0
BLmultumesc inca o data, stefana. probabil tu esti cititorul ideal al textelor mele. aprecierile tale ma bucura, nu, ma flateaza de fiecare data. regret numai ca nu pot ajunge mai des pe net, pentru a face acest dialog mai dinamic.
0
Dar cand nu exista ? Ce se intampla cu acest \"celebrul personaj\" ce poarta caciula ?
Anca (Dominique)