Dialog impertinent

pe unde ți-e drumul
te pot învăța să fii
prinde-mi ființa și neagă absolut

degeaba știi
sunt prea bătrân pentru o lume de maici
clopot a tăcut când te-am dat afară din altar

nu am stricat ordinea
nici mâna grea nu am oprit să scrie
îmi iau rația de pâine
pahar de vin
și adorm la intrare în biserică

admir din turlă suspensiile de rouă
îmi bate în cap sacadat noapte
te las…
oricum era timpul să mori