Poezie
un spital numit viață.
1 min lectură·
Mediu
unu doi trei patru cinci… douăzecișipatru…
mă urmăresc lumi unde îmi întind paltonul să dorm
de câțiva ani număr orele de somn frunzele torturate toamna
dar mai ales pe cele ce cresc
am observat că în nici un an nu mor câte frunze se nasc
când mănânc îmi cântăresc bucata de slănină și brânză
în ultima săptămână am mâncat treimiipatrusutecinzecișidouă grame
tastele sunt fracturi de membre iar beregata-mi pare mai crăpată ca ieri
ochii bulbucați sunt anafore fumegânde
miroase a rest de moarte
diseară mă îmbrac în alb și plec să-mi cumpăr zgardă
sunt mosochist și-mi place să-mi sug sângele
pisica
își va șterge balele după fiecare înghițitură
mi se va părea tragic evenimentul
mă vor încânta bucățile de carne nebronzată
la noapte voi dormi
uitând încă o dată că sunt izolat în acest spital
care a dat trup unui suflet maltratat
să uite
001.616
0