sunt schizofrenic

ultimul vis era despre mine despre nopțile albe pierdute între redutele antice sau neobositul eu cărând pietre pentru piramidele faraonilor
un poet devenit rob pentru simpla lui sfiire
aruncat într-un mormânt am mușcat cu dinții piatra ce-mi era menită pernă să îi las vieții de-acum un poem
primul poem al omenirii trecut prin câteva era glaciare
înșfăcat de meduzele iernii și fript de canibali

ultimul meu vis era despre un eu ce-ar fi trebuit să fiu pitit în clorofila cactușilor sau pitulat într-un pistil de trandafir
dumnezeu m-a privit umil ștergându-mi balele puturoase era un eu ce devenea om

mă dor și azi dinții limba mi-e crăpată ochii triști mai visează că-mi voi recupera prima poezie a lumii
poet tembel om schizofrenic râde mulțimea de tine

ceva ce s-a întâmplat nici măcar nu s-a întâmplat
dar dacă se întâmplă se va întâmpla mereu
pentru că ceea ce se întâmplă nu se întâmplă din întâmplare
trecut viitor prezent

schizofreniile premature îmi vorbesc despre un prezent care de fapt nu există întâmplat între un fum și altul între două mese regulate sau pur și simplu o partidă bună de sex tramvaiele numai circulă pe calea progresu casa poporului se vede din ce în ce mai departe iar macul probabil e singurul care se va vedea în viitor sau satul de vacanță de la mamaia sau patul sau broaștele țestoase care caută să se înmulțească hm imbecilele habar nu au că sunt sortite să moară

acum înțeleg de ce nimănui nu-i place scriitura mea
sunt un schizofrenic

așa și?