zi de tras în poză

Am remarcat finalul. Nu e rea, dar cred că mai merită puțină atenție.

Trasă în grabă, în stilul umorului negru, poezia asta chiar merită o poză. Blitz-ul meu vede: ironie la limita grotescului, un aer carnavalesc pe aceeași stradă cu dricul mortului apărut de după colț („am bătut o babă care mi-a dat cu geanta în cap / și i-am luat și locul din față...), absurdul făcând praf din toate planurile („întreb de mișu / mișu murise în ultima poză”), imagini prinse din fugă... Da, am impresia că te-ai mulțumit să improvizezi, fără să fi privit puțin textul la lampă... E ceva ce deranjează, inclusiv la auz...

liviule cand tu imi dai un semn cred eu ca e de bine:))
o sa ii mai acord atentie normal dar cand mi/o trece stare de ea, ca altfel nu as putea sa aranjez mai mult de/atat

nicolae,
onorat...
mersi de analiza, faina... si asta ma duce cu gandul la manifestul meu poetic, povestea fiecaruia e povestea care va ramane totdeauna in minte, asa ca ma bucur ca ti-ai facut o poveste din versurile mele...

cu drag
inoni