Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Eseuri

Istoriile alternative

despre necesitatea existențială a omului

6 min lectură·
Mediu
M-am întrebat adesea cum ar fi arătat lumea nostră dacă anumite evenimente astronomice, politice sau climaterice nu i-ar fi modificat cursul istoric. De exemplu, se speculează ca extincția dinosaurilor s-ar fi datorat fie unor modificări climaterice determinate de impactul litosferei terestre cu un meteor, fie de o schimbare majoră a florei planetare care ar fi condus la dispariția dinosaurilor erbivori, iar aceasta din urmă, la dispariția celor carnivori- therapodele. Oricum, această alternativă este destul de forțată deoarece asta ar însemna, pe de o parte, că adaptabilitatea subordinului sauropodelor si a ordinului ornitischienilor- cele două categorii de dinosauri erbivori (tereștri) era una extrem de limitată, iar pe de altă parte această variantă explicativă nu ne edifică în privința dispariției dinosaurilor avieni și acvatici având în vedere faptul că hrana acestora era formată, în ambele cazuri, din vietăți acvatice, pești, agnate- ordin de vertebrate actualmente fosil, nevertebrate, ouă. Probabil că prima variantă, numărul total de versiuni este mai mare, este cea mai plauzibilă. Cum spuneam, se pare că dacă acest eveniment din categoria cataclismelor n-ar fi avut loc am fi \"asistat\" în zilele noastre la spectacolul natural al unei biosfere radical diferite față de cea pe care o cunoaștem noi. Este destul de probabil că oamenii nici n-ar mai fi apărut știindu-se faptul că singurele mamifere rezidente pe Terra mezozoică- jurasică și cretacică- erau unele de mici dimensiuni, iar coexistența în cadrul habitatului terestru a dinosaurilor carnivori ar fi descurajat evoluția primatelor. Singurele vertebrate care puteau supraviețui acelor condiții trofice delicate erau, alături de dinosauri, reptilele, mamiferele de talie redusă, peștii, agnatele, amfibienii. Reptilele coexistau unei lumi dominate de dinosauri datorită adaptabilității lor deosebite, broaștele țestoase erau avantajate de învelisul lor natural și de capacitatea lor de a trăi atât în mediul acvatic cât și în cel terestru, șopârlele și hateriile erau avantajate de dimensiunile lor reduse, șerpii, fie de dimensiunile lor mari, fie de arma lor bine-cunoscută, fie de adaptabilitatea lor la mediul subteran, crocodilii se prevalau de excelenta lor adaptare la hidrosferă cât și de redutabilitatea principalei lor arme- gura, chiar și crocodilii zilelor noastre sunt capabili să ucidă un hipopotam dintr-o mușcătură. Mamiferele mici, cu precădere rozătoare sau endante se refugiau în mediul subteran, în vreme ce peștii, agnatele și batracienii se bazau atât pe prolificitatea extrem de ridicată- afirmație valabilă, de altfel, pentru toți vecinii de habitat ai dinosaurilor cu excepția crocodililor- cât și pe posibilitățile lor adaptative de a se camufla mediului natural. Într-un astfel de context n-ar fi fost posibilă apariția mamiferelor de talii medii și mari și nici cea a păsărilor despre care se presupune, totuși, că ar fi evoluat din coelurosauri- dinosauri carnivori (sau therapode) de talie mică-. Speculațiile paleozoologilor ajung până acolo încât conjecturează despre existența unei forme inteligente de dinosaur- dinosauroidul, biped și relativ macrocefal, care ar fi avut cele mai mari șanse să evolueze dintr-o specie de therapod având în vedere că volumul cranian al singurului infraordin biped de dinosauri erbivori- iguanodonii- nu i-ar fi permis acestora să realizeze performanțe intelectuale deosebite, după cum nici condiția de erbivor care are hrana la îndemână nu ar fi avut cum să le perfecționeze trans-generațional sau filogenetic inteligența. Singurele dubii privitoare la \"identitatea\" dinosauroidului venind din studiul, oricum euristic și bazat pe supoziții, al maiasaurilor, sauropozi, deci dinosauri erbivori, care se pare că aveau cel mai dezvoltat instinct gregar, dar și neotenia cea mai accentuată- se maturizau cel mai greu. Bineînțeles că o lume în care \"dinosauroizii\" ar fi \"făcut legea\", situație aproximativ asemănătoare cu cea din \"Insula doctorului Moureau\" de H.G. Wells, n-ar mai fi îngăduit ascensiunea mamiferelor. Acesta ar fi fost un univers posibil. O alta lume alternativă, care nici măcar nu ar fi trebuit să fie una paralelă, ar fi fost una în care creștinismul n-ar mai fi cunoscut succesul pe care l-a avut în scenariul de lume pe care predecesorii noștri l-au trăit iar noi l-am moștenit continuându-l. Dacă Iisus nu s-ar fi născut, oare care ar mai fi fost aspectul istoriei civilizației noastre? Sau ce s-ar fi întamplat cu Pământul în cazul în care o civilizație extra-terestră nu s-ar fi limitat să supravegheze și să interacționeze discret cu civilizația noastră, cum am putea să fim tentați să credem că s-a și întâmplat, ci aceasta s-ar fi implicat într-un mod direct și vizibil în istoria planetei. O astfel de propunere de rescriere imaginativă a istoriei umanității (a istoriei universale?) ne-o oferă Pierre Barbet în cuprinsul ciclului \"Baphomet\", cu mențiunea că el viza în cele două romane scurte care compun respectivul ciclu epic o lume paralelă Pământului nostru, adică o planetă geamănă, care însă se pare că ar fi cunoscut cam aceeași istorie până la un moment critic sau nodal petrecut în Evul Mediu. Ei bine, de la momentul cu pricina, cursul istoriei planetare se modifică copleșitor. Evenimentul în cauză este o așa-numită \"întâlnire de gradul 0\", dintre un nobil catolic și un exilat extraterestru aparținând rasei baphomeților, un fel de ovine sau de caprine inteligente- aluzia la Diavol este citeață și transpare din însăși denumirea acelei civilizații. Iar rezonanțele religioase sunt cu atât mai evidente cu cât nobilul care-l întâlnește pe Baphomet este un cavaler Templier. Cartea explică, paradoxal pentru creștini, succesul campaniei creștinătății în Þara Sfântă care s-ar fi datorat cu precădere sprijinului logistic furnizat de acel extraterestru. Ulterior cele două istorii planetare- cea reală și cea a Pământului geamăn- aveau să se scindeze complet deoarece europenii urmau să-și continue campaniile triumfale până în Extremul Orient. Baphometul este o replică cinic-ironică a lui Mesia întrucât el pune la dispoziția cavalerilor un duplicator de obiecte- o invenție alogenă capabilă să reproducă materia pe baza unui etalon, adică a unui obiect de referință din care se pot produce mai multe copii fidele. Inițial, cheia izbânzilor militare ale europenilor avea să constea într-o grenadă dată de Baphomet nobilului împreună cu duplicatorul de materie. Ulterior, în al doilea roman al ciclului, odată cu asasinarea Baphometului și obținerea navei acestuia, aveau să fie materializate nave interplanetare integrale astfel începând istoria spațială a acestui Pământ alternativ, și anume într-un mod circumstanțial, prematur și cu cosmonauți ignoranți și îndoctrinați religios care știau la fel de multe informații despre construirea sau funcționarea unui vehicul cosmic precum știu cei mai mulți dintre utilizatorii computerelor zilelor noastre despre modul de fabricare al acestora. Istoria Pământului urma să fie cu totul alta, bineînțeles, iar progresele tehnice și științifice aveau să fie realizate sărind peste etapele intermediare necesare accederii la stadiul călătoriilor interplanetare- a fost un fel de recuperare sau chiar de devansare a blocajului evolutiv pe care l-a suferit civilizația umană din cauza perioadei theosofice și theocratice medievale.
026.231
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Eseuri
Cuvinte
1.098
Citire
6 min
Actualizat

Cum sa citezi

Bogdan Cristian Blascioc. “Istoriile alternative.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-cristian-blascioc/eseu/1767933/istoriile-alternative

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-mira-0005600GMGeorge Mira
Cum ar fi fost dacă… Pot fi interesante astfel de speculații, deși nu știu la ce ne ajută, în afara implicării noastre într-un exercițiu de imaginație. Este – dacă vrei – „motorul” literaturii SF (și nu numai).
„Dacă Iisus nu s-ar fi născut…” Un creștin nu-și pune niciodată întrebarea aceasta, fiindcă știe că El trebuia să se nască, să vină între noi așa cum s-a profețit. Așa cum niciun budist nu-și pune întrebarea „Ce ar fi fost dacă nu s-ar fi născut Buddha?”
0
Buddhismul nu este religia lui Buddha, nu consta in cultul zeului cu acest nume, el nu este o forma de theism, nu este nici macar o religie, ci o traditie metafizica de sorginte vedica, mai exact, una heterodoxa, care se abate de la litera Vedas-urilor. Cu alte cuvinte, asa cum hinduismul este ateu in esenta lui metafizica, nici buddhismul nu ar trebui tratat altfel, el nefiind decat un accident istoric plasat la conjunctia doctrinei cu un personaj istoric deosebit ceea ce face ca paralela cu crestinismul sa poata sa fie considerata doar ad-literam. Cat despre incidenta conditionalului in lumea noastra aceasta este o problema metafizica cu implicatii logice si fizice teoretizata inclusiv de Eliade in cadrul operei sale literare. Altfel spus, s-ar prea putea ca modalitatea alethica a posibilului sa fie mult mai prezenta in textura realitatii decat am fi tentati sa credem.
0